Un film poate influenta viata unui om, iar mai multe filme pot schimba pana si lumea, marturiseste regizorul Radu Mihaileanu, intr-un interviu acordat NewsIn. Reteta pentru a face pelicule bune este simpla: incredere in propriul talent si nevoia de Romania, ca de un "drog", chiar daca, spune el, nu ar putea trai doar in tara. Intrebat cum simte diferenta intre lucrul pe scenariul propriu, spre deosebire de cel scris de alta persoana, Mihaileanu a spus ca nu scrie singur. "Ideile le aduc eu, dar le scriu impreuna cu Alain-Michel Blanc. Sursa e personala si eu trebuie sa duc povestea la sfarsit. Mi s-au tot propus, de-a lungul timpului, scenarii, mi se propun si acum, dar mi-e greu sa le transform in filme, pentru ca nu ma recunosc in scenariile altora. Pentru filmul "Concertul" mi s-a propus un sinopsis, care avea la baza urmatoarea propozitie: "O falsa orchestra a Bolshoi Teater vine la Paris", pe baza careia a fost dezvoltat un rezumat de 32 de pagini. Explicatia e simpla: am nevoie sa ma simt implinit, sa simt ca e povestea mea. Asta nu inseamna ca nu s-ar putea sa existe cineva in lume cu aceeasi sensibilitate ca a mea, care sa-mi poata propune un scenariu realizabil", afirma Mihaileanu. De asemenea, regizorul spune ca, dupa parerea sa, "conditia umana depaseste realitatea perceptibila ochilor nostri. Nu suntem prizonieri ai corpului sau cel putin credinta mea asta este, ca suntem mai mult de-atat. Exista o parte vizibila si o parte spirituala a lucrurilor si eu cred cu putere ca realitatea globala este un dialog intre propria realitate si teritoriul infinit care este alegoria, imaginatia, "timpul larg". Cat priveste importanta dozajului alegorie-umor, Mihaileanu sustine ca, pentru el, umorul este primordial, indispensabil, tine de conditia noastra de oameni. Tragedia ne inconjoara, viata e o frantura a acestei tragedii care este infinitul mortii. Rasul este ca o crapatura in aceasta tragedie. Simtul umorului este esential. Sa ne aducem aminte, in comunism, cu cat ieseau mai multe decrete absurde, cu atat se creau si se spuneau mai multe bancuri. Nu putem trai doar o latura a vietii, care este tragedia, e de parere regizorul. Vorbind despre fenomenul tanar din cinematografia romaneasca, Radu Mihaileanu crede ca valul in cauza a devenit "una dintre cele mai puternice forte din domeniu, recunoscute in lume, cu un potential imens. Retin nume importante, pentru mine, in acest moment: fenomenul cinematografic din Romania, Israel, Iran, Taiwan, Coreea. La romani a existat o traditie, prin filmele lui Pita, Daneliuc, Pintilie, Ciulei, care a generat numele cunoscute dupa '89, Mungiu, Porumboiu, Mitulescu, Nemescu. Apoi vad si multe scurtmetraje, recent, vin si altii, mai tineri, din spate. Se poate vorbi de o "scoala", chiar daca nu din aceleasi surse. Caracteristica principala e un cinema social-realist, dar care transmite un umor si o ironie tipic romanesti, foarte rare in lume. Poate doar la cehi sau la irlandezi sa se mai intalneasca ceva asemanator. Vorbim de un umor autoironic balcanic, avand ca sursa de inspiratie nume ca Ionescu, Caragiale, Cioran. Romania a fost la rascruce de trei imperii si a stat intre Orient si Occident, fapt istoric care a generat un cocktail extrem de interesant de influente bizantine, slave, tiganesti, evreiesti. Din melanjul de culturi si tragedii s-a nascut un umor caustic, autoironic, salvator. Pot spune, fara sa exagerez, ca romanii s-ar fi sinucis fara el", declara Mihaileanu pentru NewsIn. Simtul umorului este esential Regizorul crede in importanta cautarii radacinilor, a identitatii."Am avut o perioada grea, dupa ce am emigrat, vroiam sa elimin niste lucruri care tineau de personalitatea mea. Maturizandu-ma, am inteles ca toate experientele mele reprezinta, de fapt, o bogatie. Din tragedie chiar se naste bogatia noastra, capacitatea de a nu pleca capul. Acum, identitatea romaneasca imi este indispensabila, ea se poate citi in toate filmele mele, alaturi de cea evreiasca. Din acest motiv, am nevoie sa ma intorc, periodic, in Romania, sa-mi iau "drogul", sa ma reactualizez. (...) De cate ori vin aici, vorbesc cu prietenii, aud ce se intampla, citesc ziarele, realitatea de aici ma inspira, desi iese in lume prin multe forme, unele absurde. Absurdul ne inconjoara, ne mineaza, ne prabuseste, dar ne alimenteaza, in acelasi timp, si ironia. Recunosc, nu as putea trai doar in Romania. Am copiii la Paris, contacte profesionale acolo, filmele imi sunt finantate in Franta, practic, rostul meu este acolo", incheie Mihaileanu.

Z.O.