Inviolabilitatea frontierelor Dupa ce URSS s-a spart in cincisprezece, Cehoslovacia in doua, Iugoslavia in sapte, iar fosta Republica Democrata Germana a disparut de pe harta Europei, invocarea acestui principiu ar putea starni zambete ironice. Juridic, Actul Final de la Helsinki din 1975 prevede la capitolul VIII ca " toate popoarele au in permanenta dreptul, in deplina libertate, de a determina asa cum doresc si atunci cand doresc statutul lor politic intern si extern, fara nici un amestec din afara". Asadar, se consfinteste dreptul popoarelor la autodeterminare fara nici un amestec din afara, inclusiv dreptul la unire, cum a fost in cazul celor doua Germanii, doua Vietnamuri, doua Yemenuri, sau, pe viitor, a celor doua Corei sau a Romaniei si Republicii Moldova. Capitolul III, despre "inviolabilitatea frontierelor", se refera in mod evident la agresiunea unui stat impotriva altuia, nu la dreptul de autodeterminare. De exemplu se spune "ca statele se vor abtine de la orice atentat impotriva frontierelor". Ar fi absurd sa se sustina ca Republica Moldova, in cazul unirii, ar atenta la frontiera proprie. De asemenea, se face referire la Carta Natiunilor Unite. Dar, in document, dreptul la autodeterminare al popoarelor este un principiu de baza. Unirea nu ar afecta o tara terta, cum a fostul cazul secesiunii Kosovo, care a violat integritatea Serbiei, recunoscuta prin rezolutia 1244 a ONU. Precedente "pe usa din dos" in UE Se spune ca UE s-ar opune ca Republica Moldova sa adere "pe usa din dos", adica prin unirea cu Romania. Dar asa ceva s-a intamplat deseori in istoria UE. Cel mai cunoscut exemplu este absorbtia fostei Republici Democrate Germane care a fuzionat cu RFG, fara ca cineva din UE sa aiba ceva de spus. Dar mai sunt si alte cazuri, ale unor teritorii dependente de fostele puteri coloniale, Marea Britanie, Franta, Spania, Italia, Olanda, Portugalia, Danemarca si asa mai departe. La intrarea in UE, in 1957, Franta intrase la pachet cu Algeria, care, pe atunci, era parte integranta a sa, si care a parasit UE (pe atunci CEE) abia in 1962, odata cu independenta. O situatie incurcata este si cu Noua Caledonie, o insula din Pacific pe care Franta o considera "departament de peste mari, dar Comitetul ONU pentru Decolonizare o considera o colonie. Toate aceste teritorii dependente sunt si nu sunt in UE, ceea ce creeaza probleme serioase. De exemplu Groenlanda a parasit UE in 1986, dar locuitorii sai sunt cetateni europeni pentru ca sunt cetateni ai Danemarcei. Mai rau e cu posesinile britanice Man, Jersey, Guernsey, ori Antilele Olandeze, care fac parte din UE, dar nu si din zona vamala si TVA a Uniunii, ceea ce le-a transformat in paradisul fraudelor la bugetul comunitar. Hai la referendum! Se spune ca basarabenii nu doresc unirea, desi 30% dintre ei sau chiar mai multi vor cetatenie romana. Adica voteaza "cu picioarele", cum se spunea despre est-germani in 1989. Ei isi pot exprima vointa prin referendum, conform Constitutiei Republicii. UE, "cea mai consolidata democratie a lumii", cum o numea Sarkozy, are experienta mare in aceasta privinta. Dupa ce la referendum alegatorii francezi au respins Constitutia Europeana, trebuia sa se renunte la aceasta. Prin incalcarea legislatiei europene s-a organizat acelasi referendum si Olanda. Dupa ce a fost respinsa si aici, Constitutiei Europene i s-a schimbat titlul in Tratat Constitutional sau Tratatul de la Lisabona. Dupa ce si acesta a fost respins prin referendum in Irlanda, referendumul s-a repetat, ca sa iasa cum vrea UE. Acelasi lucru s-a mai intamplat si in Danemarca, unde, dupa ce danezii au respins Tratatul de la Maastricht, referendumul s-a repetat. In provincia Quebec, francezii de acolo au organizat doua referendunuri pentru independenta fata de Canada, ambele respinse in 1980 si 1985. Nationalistii francezi atrag in prezent emigranti din tari francofone ca Romania, Liban, Haiti, in speranta ca la referendumul urmator acestia vor vota cu ei. A trecut momentul "favorabil" Se spune ca s-a ratat sansa unirii in anii '90, iar conjunctura de atunci nu se mai poate repeta. Nimic mai fals. Intre 1989 si 1991, Basarabia facea parte din URSS, ceea ce facea unirea imposibila, iar, in 1992, a inceput razboiul de pe Nistru. In 1989, etnicii romani reprezentau 67% din populatie, iar, in prezent, au ajuns la 80%, copiii romani avand o pondere de 86% in populatia scolara. In acelasi timp, ponderea rusilor a scazut la jumatate. De atunci, Romania a devenit in mod evident mult mai atractiva decat in 1989-1990 pentru basarabeni. Acestia, la randul lor, sunt diferiti de parintii lor. In ultimele doua decenii, zeci de mii de tineri basarabeni au studiat in liceele si universitatile din Romania. Un milion de basarabeni lucreaza in strainatate si acestia au vazut cu ochii lor diferenta intre UE si spatiul ex-sovietic. Ei au alte conceptii decat cei de acum 20 de ani. Iar apoi se pune intrebarea: "Daca nu acum, atunci cand, daca nu noi, atunci cine?" Probleme cu minoritatile Romania ar putea foarte bine sa gestioneze problema sporirii ponderii minoritatilor nationale dupa o eventuala unire. Intre Prut si Nistru aproape 700.000 persoane apartin minoritatilor nationale. La o populatie de 25.000.000 a unei Romanii unite, ar insemna un procent de 2,8% din totalul populatie. Adica jumatate din procentul emigrantilor stabiliti in Olanda sau Marea Britanie dupa 1990. Iar in Occident e vorba despre musulmani din Africa de Nord sau Pakistan. Minoritatile cu care s-ar imbogati Romania ar fi rusi, ucraineni, bulgari, gagauzi, adica est-europeni de religie crestin-ortodoxa, avand multe asemanari cu romanii, impreuna cu care au trait de generatii in Basarabia. Romania este un model in Europa din punct de vedere al tratamentului minoritatilor. De exemplu, turcii sunt printre cei mai loiali reprezentanti ai minoritatilor fata de statul roman. Daca turcii musulmani se simt foarte bine in Romania, nu exista nici un motiv sa nu se acomodeze si turcii crestin-ortodocsi, adica gagauzii. Minoritatea rusilor lipoveni a organizat recent la Palatul Parlamentului din Bucuresti o reuniune a reprezentantilor diasporei mondiale rusesti, cu scopul de a pregati congresul emigratiei ce va avea loc la Moscova. Kremlinul nu ar fi aprobat niciodata o asemenea manifestare la Bucuresti, daca rusii ar fi avut probleme cu majoritatea romaneasca. Faptul ca noii cetateni tin sarbatorile crestine pe stil vechi nu are nici o importanta. Oricum, in Romania, de la Craciunul pe stil nou, din 25 decembrie, pana pe 7 ianuarie, cand e Craciunul pe stil vechi, nu prea munceste nimeni. In prezent, in Romania, sarbii, ucrainenii, lipovenii, isi tin obiceiurile dupa stilul vechi, fara sa fie tulburati de nimeni. Romania permite dubla cetatenie, iar rusii, dintre care multi au si cetatenia Federatiei Ruse, s-ar bucura de libertate de miscare de la Lisabona la Moscova. Infractorii basarabeni Pentru ca in Romania se stiu putine despre Republica Moldova, exista prejudecata ca aceasta ar fi un paradis al infractorilor, al mafiei. Este fals. Moldova are o rata a infractiunilor de 8,58 la 1000 locuitori, de doua ori mai mica decat Romania, cu 16,48/1000. E drept ca, in Basarabia, rata omorurilor este de trei ori mai mare ca in Romania, dar asta pentru ca majoritatea omorurilor se petrec in mediul rural, din cauza saraciei, alcoolismului, lipsei de educatiei, iar Basarabia e rurala. De exemplu, si in Romania doua treimi dintre crime se petrec la tara, jumatate dintre acestea intre rude. In judetul Iasi, din aceleasi cauze, s-au comis de trei ori mai multe crime la numarul de locuitori decat in Bucuresti. Basarabenii nu sunt nici mai rai nici mai buni decat fratii lor de peste Prut. De fapt cei mai rai din lume sunt britanicii, cu 2034 delicte violente la 100.000 locuitori, mai mult ca in SUA, unde sunt 466 fapte violente la 100.000 locuitori, dar nu si-a mai pus nimeni aceasta problema cand ne-am unit cu Marea Britanie, in cadrul Uniunii Europene.

George SCARLAT (george.scarlat@ziua.ro)