Economia Moldovei nu prea conteaza Mitul costurilor unirii asupra economiei romanesti ar putea fi demolat intr-o singura fraza si cu asta am putea incheia demonstratia. Produsul Intern Brut (PIB), de 6 miliarde dolari al Republicii Moldova reprezinta doar 3% din cel al Romaniei, de 200 miliarde dolari in 2008. De exemplu, PIB-ul romanesc a scazut cu 9% in 2009 fata de 2008 din cauza crizei. Carevasazica din economia romaneasca a disparut intr-un singur an o bucata cat trei ori Moldove la un loc. Cam asta este raportul dintre cele doua economii. O crestere economica de 7-8% este considerata un record in Europa. Republica Moldova nici nu mai poate spera la asa ceva in urmatorii ani, aflata intr-o grava recesiune din cauza crizei mondiale si a grelei mosteniri comuniste. Pe de alta parte, transferurile din Romania ar putea asigura aceasta crestere accelerata. Pentru ca 7-8% din PIB-ul Moldovei reprezinta doar 0,2% din PIB-ul Romaniei, adica o piscatura de tantar. Culisele reunificarii germane Ni se da tot timpul peste nas cu exemplul reunificarii germane. Pasamite, Romania nu ar fi capabila de efortul economic respectiv, fiind mult mai saraca decat Republica Federala a Germaniei, care a cheltuit 7-800 sute miliarde marci pentru a pune pe picioare landurile rasaritene. La prima vedere, nu se intelege cum a putut Germania sa faca acest efort si totusi sa aiba crestere economica constanta si sa fie permanent a treia economie a lumii, dupa SUA si Japonia. Explicatia e simpla. Nemtii nu prea au facut nici un sacrificiu, de fapt doar au mutat banii dintr-un buzunar in altul si au pus mana si pe economia fostei RDG, odinioara vitrina lagarului socialist. O parte din suma care a intrat in fosta RDG a fost de fapt investitia cu care firmele vestice au cumparat fabricile din Est in cursul procesului de privatizare, facand achizitii avantajoase. Functionarii de la "Treuhand", fondul de privatizare, erau vest-germani si au favorizat firmele de acasa. Alte sume au fost cheltuite pentru reabilitarea infrastructurii ruinate a fostei RDG. Adica niste comenzi nesperate pentru industria din Vest. Autostrazi, cai ferate, telefonie, investitii de mediu, toate au fost efectuate de firme din Germania de Vest. Practic, Helmuth Kohl a subventionat economia vest-germana sau i-a acordat un"stimulus", cum ii spune acum Obama Barack. Banii s-au intors inapoi de unde au plecat. Minciuni despre povara basarabeana Presupusa nota de plata a unirii este umflata de propagandisti cu tot felul de cheltuieli imaginare. Bunaoara, Romania ar trebui sa suporte schimbarea documentelor de identitate ale moldovenilor, ceea ce ar fi o cheltuiala foarte mare pentru buget. Prostia este vadita, pentru ca in orice tara din lume costul eliberarii documentelor este suportat de cetatean, nu de stat. Basarabenii si-ar plati singuri costul unui act de identitate sau un pasaport ca si pana acum. Alta prostie care s-a spus este aceea ca Romania ar trebui sa suporte costurile cu energia pentru Republica Moldova, adica curent electric, gaze, pacura etc. Dar basarabenii si le vor plati singuri intr-o Romanie unita asa cum si le platesc si in prezent. Consumatorii casnici si firmele din Basarabia sunt cu platile la zi. Cam 80% din datoria Republicii Moldova catre Gazprom apartine de fapt Transnistriei. Se spune ca basarabenii importa 80-90% din energia electrica din Ucraina si Rusia, de parca i-ar impiedica cineva dupa unire sa cumpere energie din Rusia, Romania sau din orice tara doresc. Un alt obstacol scornit de propagandisti ar fi costul pentru aducerea caii ferate din Basarabia la ecartamentul, adica latimea, celor din Romania. Calea ferata din Basarabia, din cauza mostenirii sovietice, are ecartamentul mai mare decat cea din Romania. Schimbarea ecartamentului caii ferate nu este o urgenta. Tarile Baltice, care au intrat in UE din 2004 au si acum ecartamentul sovietic, la fel ca Finlanda, care a parasit Rusia inca din 1918. Ba mai mult, in Spania exista fara probleme nu mai putin de trei ecartamente diferite. Alta cheltuiala imaginara ar fi uniformizarea administratiei locale din cele doua state. Basarabenii, de-a lungul ultimelor doua decenii oricum au trecut de la raioane la judete si iar la raioane si s-au descurcat si singuri. Trecerea din nou la judete, pentru a avea aceeasi organizare ca Romania, ar aduce de fapt economii, prin reducerea aparatului birocratic. O sperietoare este si cu salariatii bugetarii moldoveni, care ar urma sa fie platiti din bugetul Romaniei. Dar societatea moldoveneasca este mult mai sanatoasa din acest punct de vedere decat cea romaneasca. In Romania raportul dintre salariatii bugetari si cei din sectorul privat este de 1,3 la 1, cei dintai avand si salarii mai mari. Basarabia sta foarte bine, cu un bugetar la patru salariati, adica media din UE. Reiese ca mai degraba Romania ar trage Basarabia in jos din acest punct de vedere. Schimbarea leilor moldovenesti, cu care suntem de asemenea speriati, nu ar reprezenta o cheltuiala semnificativa, pentru ca masa monetara, cantitatea de bani din Basarabia, este neglijabila fata de cea din Romania. Iar cele doua monede ar putea circula si paralel, cum s-a mai intamplat in Franta, Jugoslavia etc, leul moldovenesc urmand a fi retras treptat de pe piata. Boom economic dupa unire Daca s-ar face unirea, Basarabia nu ar fi o piatra de gatul economiei romanesti, ba dimpotriva, ar deveni unul dintre motoarele cresterii economice romanesti. In primul rand Romania in sine va deveni mai atractiva pentru investitori, pentru ca dupa unire ar deveni una dintre pietele europene cele mai mari, cu peste 25 milioane consumatori. Apoi, cota de fonduri europene alocate Romaniei se va majora dupa adaugarea Basarabiei pe nota de plata prezentata la Bruxelles. La fel si in ce priveste subventiile pentru agricultorii basarabeni. O buna parte dintre investitiile ce se vor realiza in Basarabia cu fonduri europene vor fi executate de firme romanesti, ceea ar contribui la cresterea economica din Romania. Daca se repeta modelul romanesc din anii 2000-2008, in Basarabia ar incepe sa curga investitiile straine dupa ipotetica unire. Acum, nu prea investeste nimeni intr-o tara din zona gri a spatiului ex-sovietic si cu o piata mica, de 3,5 milioane locuitori. Dupa unire, investitorii ar considera ca investitia lor este protejata de umbrela euro-atlantica. De asemenea, viitoarea investitie in Basarabia ar fi facuta in interiorul Pietei Unice Europene, deci nu ar fi obstacole vamale si nevamale pentru circulatia in toata Europa a bunurilor si serviciilor produse de investitori straini intre Prut si Nistru. In Romania, intre 1990-1999, investitiile straine au fost de un miliard de dolari. Asadar, in Romania, in primul deceniu de tranzitie s-au investit circa 100 milioane dolari pe an, adica mai nimic. Dupa anul 2000, pe fondul deschiderii economiei si apropierii aderarii Romaniei la UE, banii au inceput sa curga. Astfel s-a ajuns ca intre 2004-2008 in Romania sa intre sume fabuloase, de 10 miliarde euro pe an. Adica intr-un singur an s-au investit cat in doua decenii de tranzitie. Aceasta este diferenta intre a fi in NATO si UE sau in afara acestora. Si Romania s-a descurcat singura, spre deosebire de est-germani sau basarabeni nu a avut o patrie mama in spatiul euro-atlantic care s-o ajute. Basarabia ar avea dupa unire acelasi parcurs social-economic pe care l-a avut Romania dupa aderarea la UE. Nu exista nici o explicatie logica, nici un argument cu care sa se sustina ca Basarabia va ramane saraca dupa unire sau mai rau, ca ar trage si Romania dupa ea. Restul fie sunt balivernele unor nechemati, fie de-a dreptul propaganda antiromaneasca.

George SCARLAT