Imediat dupa caderea Zidului Berlinului in urma cu 20 de ani, doua concepte noi au aparut pe agenda euro-atlantica si internationala: ''casa comuna europeana'' si ''noua ordine mondiala''. Doua concepte inca nerealizate, dar complementare intre ele. O noua ordine mondiala bazata pe interdependenta si cooperare pentru solutionarea problemelor comune nu poate face abstractie de o ''Mare Europa'' de la Atlantic la Vladivostok. Numai o astfel de Europa, cu o viziune globala si avand obiective impartasite de toti, poate fi in masura sa garanteze stabilitatea pe continentul european. ''Cat de departe suntem astazi de realizarea acestui proiect, care a fost anuntat deja in plin Razboi rece de Charles de Gaulle?'' - se intreaba ministrul italian de externe, Franco Frattini, si omologul sau rus, Serghei Lavrov, semnatarii articolului publicat de ziarul italian La Stampa, in editia de luni, transmite Agerpres. In ultimele doua decenii a inceput sa se afirme in Europa - chiar daca aceasta este inca fragila - constientizarea ca mentinerea liniilor de divizare pe continentul european compromite securitatea tuturor. A fost indepartat pericolul unui razboi nuclear si al oricarui ''mare'' razboi. A fost inchis capitolul trist al razboaielor balcanice si a fost depasit, desi se mentin unele diferente, efectul negativ al crizei din Caucaz, din vara anului trecut, asupra situatiei europene. S-a facut mult si pentru intarirea caracterului strategic al relatiilor dintre UE si Rusia, si in plan institutional. In 1996, Rusia a incheiat Acordul de parteneriat si colaborare cu UE, iar in 2004 Rusia si UE au ajuns la o intelegere privind infiintarea a patru ''spatii comune''. UE este astazi principalul partener economic al Rusiei. Acest lucru este valabil si pentru sectorul strategic al energiei, desi mai ramane de finalizat crearea unui sistem modern de securitate energetica, care sa garanteze echilibrul intereselor tarilor producatoare, statelor de tranzit si tarilor consumatoare de resurse energetice, asa cum s-a convenit de catre liderii din G8 la summitul de la Sankt Petersburg. Totodata, a fost structurata colaborarea dintre Rusia si NATO, datorita Consiliului NATO-Rusia, instituit la Pratica di Mare, in Italia, in 2002. Este mult, este putin?, se intreaba semnatarii articolului. Nu este putin, dar nici suficient, cred ei. Caderea Zidului Berlinului a demarat procesul de emancipare a relatiilor internationale de precedentele scheme de confruntare ideologica. Trebuie totusi sa se recunoasca, scriu semnatarii, ca nu a existat un raspuns adecvat la nivel politic. Colaborarea paneuropeana din sfera politica nu a facut inca acel salt de calitate, adecvat noilor provocari si amenintari. Si totusi, astazi, in fata ''noilor amenintari'' ale secolului - de la terorism la proliferarea nucleara, la criminalitatea internationala, degradarea mediului si pana la energie si problemele legate de stabilitatea economico-financiara - este tot mai multa nevoie de un parteneriat politic puternic si unit in spatiul paneuropean. Cu alte cuvinte, ''noua ordine mondiala'' are nevoie de ''casa comuna europeana''. Frattini si Lavrov sunt de parere ca, pentru a construi aceasta ''casa comuna'' va fi nevoie sa se stabileasca urmatoarele prioritati. In primul rand, relansarea politica a relatiei dintre NATO si Rusia, pe baza unui parteneriat real si tinand seama de interesele de securitate reciproca. In al doilea rand, definirea, in cadrul negocierilor in curs, a unui nou acord intre UE si Rusia, pentru a se institui un parteneriat strategic nu numai economic, ci si politic. In sfarsit, crearea unei noi arhitecturi de securitate europeana, care este deja discutata in diferite foruri europene. O astfel de arhitectura poate beneficia de sinergiile dintre diferitele institutii si organizatii existente in spatiul paneuropean (OSCE, NATO, UE, CSI, OASC - Organizatia Acordului privind Securitatea Colectiva), inspirandu-se din interesele comune si necesitatea unei tot mai stranse cooperari intre UE, SUA si Rusia. Se resimte totodata nevoia de a intari si traduce in practica acele principii incluse in Actul de la Helsinki, acquis-ul OSCE si in Declaratia de la Pratica di Mare privind Consiliul NATO-Rusia. Acest lucru va permite crearea unui spatiu comun de securitate in intreaga regiune euro-atlantica, pe baza unei noi viziuni impartasite privind realitatea de astazi. Apropiata intrare in vigoare a Tratatului de la Lisabona precum si atingerea unei noi calitati in relatiile ruso-americane, deschid noi oportunitati pentru relatiile euro-atlantice, ce nu trebuie pierdute, sunt de parere semnatarii articolului. Miza este viitorul intregii regiuni si rolul acesteia in sistemul international al secolului al XXI-lea, tot mai complex si pluralist, si in care este de dorit ca diversitatea sa devina o valoare adaugata si un factor de stabilitate si de dezvoltare si nu de conflict, incheie autorii articolului.

Z.O.