Nu si-a planuit sa ramana insarcinata la 45 de ani, insa asta i s-a intamplat unei femei din Marea Britanie. Cand a mai aflat si ca bebelusul ei se va naste cu un handicap, s-a gandit ca singura alternativa era sa-l dea spre adoptie. Asta pana in momentul in care in poveste a intervenit fiica sa mai mare, care a invatat-o, practic, sa isi iubeasca si copilul bolnav, potrivit "Daily Mirror". In noaptea dinaintea zilei in care nou-nascutul adus pe lume de britanica Sue Woodsford trebuia luat acasa de la spital, femeia i-a spus brusc asistentei ca nu poate face acest lucru. La 45 de ani, avea deja copii maturi si o nepoata de trei ani si se bucura de viata sa, ca bunica. Ultimul lucru pe care si-l dorea era sa o ia de la capat, ca mama. Mai mult decat atat, bebelusul Callum s-a nascut cu un handicap. Asistentii sociali au aranjat sa plaseze copilul in adoptie si pregateau formalitatile necesare. Dar in timp ce Sue era convinsa ca luase decizia corecta, fiica sa Candace, de 23 de ani, era distrusa de idee. "Mi-a spus ca ma uraste si ca nu-i venea sa creada ca fac asta. I-am spus ca nu puteam avea un copil pe care nu mi-l doream. Mi-era rusine, dar asa simteam", marturiseste femeia, originara din Ipswick, Suffolk. A facut schimb de bebelusi cu fiica sa Cand in cele din urma s-a stabilit adoptia micutului si mama sa tocmai se pregatea sa semneze actele, Candace a venit cu un alt plan. Acela de a lua bebelusul acasa si a avea grija de el, in timp ce mama sa putea avea grija de nepotica sa, Courtney, facand practic "schimb de copii". In mod uimitor, planul a functionat si legatura dintre mama si fiu a devenit incetul cu incetul atat de puternica, incat astazi Sue nu-si poate imagina viata fara Callum. "Nu a fost ceva despre care sa observ ca se intampla, dar dupa doi, trei ani, datorita fiicei mele, am invatat sa-mi iubesc fiul", spune femeia, acum in varsta de 53 de ani, care isi aminteste perfect sentimentele de groaza pe le-a avut cand a aflat prima data ca e insarcinata. Cand avea cinci luni de sarcina, Sue s-a decis sa faca o amniocenteza, pentru a verifica daca totul e in regula, desi, in adancul sufletului ei, marturiseste ca spera sa fie ceva in neregula, ca sa puna capat sarcinii. Apoi, cand a implinit noua luni de sarcina, femeia a trebuit sa fie supusa unei cezariene, pentru ca doctorii isi faceau griji din cauza ca bebelusul nu misca. La doar un kilogram si jumatate greutate, Callum nu era intr-o stare foarte buna, iar pediatrul Matthew James nu-i dadea prea multe sanse de supravietuire. Dar dupa trei zile petrecute la incubator, bebelusul a inceput sa dea semne de recuperare. In tot acest timp, Callum nu avea muschii dezvoltati normal si nu putea sa tina ochii deschisi. Daca ar fi murit, femeia nu ar mai fi fost nevoita sa ia o decizie in privinta lui. In plus, Sue a ramas distanta fata de el, lasand asistentele sa-l ingrijeasca. Dupa sase saptamani de ingrijire speciala, doctorul James i-a dat lui Sue vestea ca bebelusul avea sindromul Prader-Willi (PWS), o boala caracterizata adesea prin dificultati de invatare, de comportament si obezitate. Callum ar fi fost doar unul dintre cei 4000 de copii dati spre adoptie in fiecare an in Anglia si handicapul sau ar fi ingreunat procesul de gasire a unei familii potrivite, iar Sue era tot mai convinsa ca nu vroia sa-l creasca, in timp ce Candace tot intreba de ce nu-l pot lua acasa. In momentul in care asistentii sociali i-au spus sa rareasca vizitele la bebelus, pentru ca sa fie pentru toata lumea mai usor in momentul adoptiei, Sue a inceput sa aiba indoieli. Doctorul James a rugat pe cineva de la Asociatia persoanelor cu Sindromul Prader-Willi sa vina sa vorbeasca cu ea si, chiar daca nici acest lucru nu a facut-o pe Sue sa se razgandeasca in privinta adoptiei, totusi cuvintele acelei persoane au atins o coarda sensibila. "Cam in aceasta perioada Candace, care locuia cu mine, mi-a sugerat sa "schimbam" copiii. Eu urma sa petrec mai mult timp cu Courtney si ea ar fi avut grija de Callum in cea mai mare parte a timpului. Am inceput sa ma gandesc ca ar putea sa mearga", povesteste Sue, care a mai adaugat ca, in momentul in care Callum a venit acasa, statea pur si simplu si se uita cum Candace avea grija de el. Acum, fiica sa, in varsta de 30 de ani, care are si o fetita de sapte luni, Kelsey, marturiseste ca schimbul de atunci, al copiilor, i s-a parut cea mai buna metoda, pentru a face lucrurile sa mearga intre mama sa si Callum.

		Candace, Callum si Sue

"Nu aveam de gand s-o las pe mama sa-l dea spre adoptie. Eu l-as fi pastrat si nu as mai fi vorbit cu mama, daca ar fi fost cazul. L-am iubit din prima zi. Pentru ca avea si probleme, am simtit ca avea mai multa nevoie de noi. Dar la vremea aceea, mamei ii placea sa fie bunica, nu sa fie mama din nou", a povestit Candace. Callum, baietelul cu doua mame, are astazi sapte ani Acum Callum are sapte ani si chiar daca inca nu are muschii dezvoltati cum trebuie, asta nu-l opreste sa mearga, chiar daca oboseste repede. Citeste, dar are dificultati in invatare si vorbire. Totodata, sufera de sindromul obsesivo-compulsiv si de un deficit de atentie. Dar Jennifer Cousins, consultant la Asociatia Britanica pentru Adoptie, spune ca rezultatul final este cel ideal, intrucat, atunci cand unei familii i se cere sa adopte un copil cu un handicap, adesea refuza pentru ca nu se considera potrivita pentru asta. "Dar daca le arati fotografii si filmari, se formeaza o legatura emotionala intre ei si vad handicapul copilului ca pe o parte a lui, nu ca pe caracteristica sa principala. Ceea ce pare ca i s-a intamplat si lui Sue. La unele mame dureaza mai mult pana se formeaza acea legatura emotionala", a mai adaugat Jennifer. Sue ii este acum devotata lui Callum si recunoaste ca i-a luat ceva timp ca sa realizeze ca e un copil minunat si unic. In plus, atat ea, cat si fiica sa, Candace, il iubesc atat de mult, incat s-ar spune ca baietelul are doua mame, mai precizeaza jurnalistii de la "Daily Mirror".

C.G.S.