Tezele unice au capatat aspectul unui simptom, deoarece acest tip de evaluare a trecut de la sarcina scolara la un factor de presiune asupra intregii familii, atrag atentia psihologii de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihterapie (CPAP). Tensionati de adulti, copiii sunt panditi de boli de diferite feluri, care au cauze psihologice: refuzul sau incapacitatea de a invata, memora, acumula, cresterea agresivitatii verbale sau fizice, depresie, izolare, irascibilitate, certuri frevente cu parintii, instabilitate emotionala. "Fenomenul tezelor unice este perceput ca o situatie de risc, cu un potential de dificultate sau periculozitate cu care trebuie sa se confrunte intregul ansamblu familial. Pentru parinti, tezele sunt un obstacol, o proba care le va pune copiii la incercare, si de rezultatul careia va depinde intrarea la liceu, si prima decizie importanta pe care o are de luat copilul. Fiecare parinte percepe intr-un anumit mod capacitatile intelectuale ale copilului, si evalueaza "sansele" lui in functie de rezultatele din anii anteriori, de evolutia lui scolara, dar si de cat de capabil il vede pentru a face fata unei probe, unui examen, ceea ce se refera la atentie, concentrare, incadrare in timp, motivatie etc. Ne referim insa si la presiunea resimtita, la grijile pe care parintii si le fac, la temerile lor sau la sperantele fata de rezultatele acestor teze, la trairile fata de examene in general si de capacitatea copilului lor de a le face fata", argumenteaza Anca Munteanu, psiholog in cadrul CPAP, decizia de a initia, impreuna cu parintii si profesorii, o campanie de comunicare, deschisa pentru a putea oferi raspunsuri si altor intrebari, si pentru a veni in intampinarea dificultatilor resimtite. Cateva raspunsuri sunt prezentate mai jos. Cum percep elevii evaluarile scolare continue "In cazul copiiilor, intervine capacitatea de a putea evalua cat mai bine ceea ce stiu, ceea ce nu stiu, cat mai au de invatat, de lucrat, la ce sunt mai buni, la ce nu se descurca etc. Aceasta capacitate de autoevaluare se dezvolta si se invata de-a lungul timpului, din evaluarile facute de profesori si de parinti. Este important ca evaluarea sa aiba si repere interne, legate de aprecierea si autovalorizarea copilului, si nu doar externe, cele ale parintilor si profesorilor. Cu cat reperele sunt mai departe de copil, cu atat actul de invatare este unul automat si se transforma intr-o simpla asimilare, fara a avea posibilitatea de a adapta continutul la stilul propriu, sau de a veni cu elemente originale sau creative", este de parere si Cristina Calarasanu, psiholog la acelasi centru. In opinia sa, aici intervin multi factori: toata gama de trairi, sentimente, emotii pe care copiii le au, atat fata de scoala, in general, fata de note, fata de presiunea unui examen, cat si fata de relatia cu profesorii respectivi, cu efortul ce trebuie depus, cu cererile si impunerile venite din partea parintilor. "Intalnim si copii care, aparent, nu simt nimic fata de aceste teze, care se arata indiferenti, dar care ajung sa se imbolnaveasca in preajma lor. In acest caz, ne gandim la o manifestare psihosomatica, ce apare din cauza imposibilitatii copilului de a simti psihic frica, teama, tensiunea. Acest lucru se intampla, in general, si pentru ca atentia prioritara este acordata aspectului si pregatirii didactice, si mai putin exprimarii si manifestarii emotiilor si afectelor legate de aceste evenimente" explica reprezentantii CPAP. Notele din catalog si miza psihologica Dincolo de aportul pe care notele de la tezele unice le au in media dupa care copiii sunt repartizati la licee, exista o miza psihologica, diferita de la familie la familie si de la copil la copil. Ea se leaga de ceea ce numim "rezultate bune" sau "rezultate proaste", de "esec" sau "succes", de "rusine", "dezamagire", "mandrie" etc., mai spun psihologii. "Deja, cand vorbim despre o miza, ne referim la ansamblul familiei, si nu doar la copilul care da tezele. Este vorba despre o interactiune intre membrii familiei si copil, intre aspiratiile, sperantele, temerile lor, increderea in copil sau in ei insisi, retrairi ale unor evenimente trecute, anticipari ale unor momente viitoare, planuri, scenarii legate de diferite licee, profesii, rezultate, sanse etc. Tezele in sine nu fac decat sa aduca in prim plan tot ceea ce inseamna emotia unui examen, concurs, proba, incercare, soldate cu "victorie" sau "infrangere", cu reusita sau esec. De fapt, aceeasi nota, pentru unii copii sau unii parinti poate fi un succes, iar pentru altii un esec, raportata la ceea ce ei se asteptau", precizeaza Anca Munteanu. Esec sau succes? Potrivit psihologilor CPAP, esecul si succesul sunt in concordanta cu asteptarile, cu planurile, dorintele si anticiparile. Ceea ce copilul considera un succes, parintele poate considera un esec-si invers, in functie de asteptarile lor. Trairea esecului sau a succesului este in relatie cu istoria subiectului si cu istoria familiala. Exista o anticipare a esecului, o retraire a esecului personal sau transmis de altcineva. De asemenea, exista diferite feluri de succese, unele avand un mare rol in dezvoltarea personala, in construirea increderii in sine, altele aducand "glorie" familiei. Multi parinti se simt rusinati de "esecurile" scolare ale copiilor lor, altii sunt foarte "mandri" de succesele acestora. "Orice competitie, examen, proba, evaluare produce o stare de tensiune, necesara pentru pregatire, dar daunatoare, blocanta - in caz ca e prea mare. Fara o stare de pregatire, de emotie, de incarcatura afectiva, nu poate fi investita nici o activitate, si nu poate exista o mobilizare pentru a o desfasura. Ne preocupa, de fapt, ce se intampla cu copilul atunci cand tensiunea creste foarte mult. Care sunt efectele ei? Ce anume o produce, si ce putem face, pentru a restabili echilibrul emotional al copilului?", sunt alte intrebari la care psihologul Cristina Calarasanu ofera raspuns. Tensionati de adulti, copiii se imbolnavesc O parte din aceasta tensiune resimtita de copil este produsa, intretinuta sau alimentata de adultii din jurul lui. Unii dintre ei cred ca, aducand in centrul tuturor preocuparilor tezele unice, exagerandu-le importanta, vor determina copilul sa invete mai mult si sa obtina rezultate mai bune, sa-l mobilizeze, sa-l motiveze sa vrea sa obtina note mari, sa satisfaca exigentele parintilor, sa ajunga intr-un liceu bun. In alte dati, copilul este cel care pare prea tensionat, stresat, speriat, blocat de aceste teze - in timp ce parintii se straduiesc sa-l linisteasca si sa-i creasca increderea in el insusi, spun psihologii CPAP. "Cele mai frecvente manifestari ale tensiunii sunt: boli de diferite feluri, aparute din cauze psihologice, refuzul sau incapacitatea de a invata, memora, acumula, cresterea agresivitatii verbale sau fizice, depresie, izolare, irascibilitate, certuri frevente cu parintii, instabilitate emotionala. Fiecare dintre ele are un anume specific in functie personalitatea si istoria copilului la care se manifesta, precum si de contextual familial. Intodeauna, cand vorbim despre un copil, vorbim implicit si despre parintii si fratii sai, despre climatul din familie, despre antecedentele sale scolare, emotionale, despre relatiile pe care le are cu ceilalti. A vorbi doar despre manifestarile copilului, inseamna a nu tine seama de ceea ce s-a intamplat si se intampla in interiorul familiei in care traieste", precizeaza psihologul Anca Munteanu. Tensiunea se poate transmite prin actiunile care insotesc aceasta perioada: pregatire suplimentara, meditatii, cresterea numarului de ore alocate invatarii, preocupare continua, lipsa limitelor intre timpul de scoala si timpul liber, mai spun reprezentantii CPAP. Familia - oglinda copilului In acelasi timp, modul in care comunica copilul, dar si i se comunica ceea ce are de facut, poate fi o sursa de tensiune. Reprosurile ("ti-am asigurat toate conditiile si nu esti in stare nici macar sa inveti"), amenintarile ("daca nu pui mana sa inveti s-a terminat cu iesitul in oras, nu mai vezi nimic de la noi"), santajele ("nu iei o nota buna, nu mergi nicaieri in vacanta"), comparatii ("fratele tau cum a putut sa invete si sa ia o nota asa mare, tu de ce nu semeni cu el"), violenta verbala (injurii, jigniri), avertizeaza psihologii. "Climatul familial joaca un rol esential in modul in care copilul isi dezvoltata increderea in sine, capacitatea de a fi responsabil, autonom, de a-si evalua si aprecia rezultatele, de a-si exprima optiunile si preferintele. Modul in care familia se implica, sustine si incurajeaza copilul, investindu-l cu incredere, poate ajuta la obtinerea unui succes. In acelasi timp, climatul familial incarcat de certuri frecvente, autoritate excesiva, duritate, tacere poate de asemenea amplifica starea de tensiune si chiar creea blocaje ale copilului", explica Anca Munteanu. Totodata, nu trebuie uitat ca situatia tensionata din preajma unui examen poate deveni un context de actulizare a unei probleme mai vechi sau nemanifestate din familie, care ar putea fi adusa in discutie sub pretextul succesului sau esecului copilului: esecuri anterioare retraite acum, evitarea rusinii provocata cu alte ocazii, spalarea rusinii unui trecut incarcat de esecuri, pericolul neonorarii istoriei familiei, povara mostenirii de a duce mai departe traditia si succesul, menirea de a schimba istoricul. "Privind aceasta situatie in ansamblul ei, asa cum se desfasoara si functioneaza ea, ca un fenomen complex, putem ajunge sa intelegem ca "Tezele unice" nu se rezuma doar la gradul de dificultate al subiectelor si la nota obtinuta. Totul este un proces de durata, ce consta intr-o pregatire a copilului pentru succes sau esec, ce incepe de foarte mic si care isi are originile inaintea nasterii sale, in istoria familiei. Comunicarea are un rol important, parintii trebuie sa ajunga sa discute cu copilul despre toata aceasta perioada, sa interactioneze unii cu altii, si nu doar sa vorbeasca fiecare in limba lui, sustinand anumite puncte de vedere. Speram ca impreuna cu parintii si profesorii sa initiem o campanie de comunicare deschisa pentru a putea oferi si altor intrebari raspunsuri si a veni in intampinarea dificultatilor resimtite", conchid cei doi psihologi din cadrul CPAP, ce pot contactati la www.centrupsihologie.ro sau cpap.copiisiparinti@gmail.com.

Magda SEVERIN