Dupa 40 de ani de la evenimentele petrecute in Cehoslovacia, cand Moscova a decis sa inabuse brutal orice forma de rebeliune politica in lagarul comunist pe care il patrona, fostul disident si presedinte ceh Vaclav Havel, unul dintre artizanii caderii comunismului la Praga in 1989, isi aminteste clar despre luna august a anului 1968, cand a participat la rezistenta impotriva ocupatiei Cehoslovaciei de catre trupele sovietice. "Vara aceea, plina de sperante si de bucurie, am petrecut-o la cabana mea, cu prieteni. Unul dintre ei, actorul Jan Triska, spunea ca este prea frumos ca sa se termine cu bine", povesteste Havel, care avea 31 de ani la acea vreme si era deja celebru ca dramaturg al teatrului absurdului. In noaptea de 20 spre 21 august, cand tancurile au sosit pentru a inabusi reformele "Primaverii de la Praga" lansate de Alexander Dubcek, Vaclav Havel isi petrecea seara la Liberec. A ramas o saptamana in acest oras din nord-vest pentru a participa activ la rezistenta. Cand tancurile fortelor de ocupatie au sosit in acest oras cu 100.000 de locuitori, in piata mare unde se adunase o multime de oameni, "a fost un masacru", povesteste el. Unsprezece persoane au fost ucide la Liberec din primele ore ale ocupatiei. "Am vazut un tanc tragand. inauntru erau baieti speriati, care nu stiau unde se afla si nici de ce", continua fostul presedinte. "Impreuna cu Jan Triska, am intrat curand in rezistenta. Am infiintat o echipa la primarie, scriam comentarii zilnice pentru postul de radio regional", isi aminteste Havel, citat de NewsIn. "Am scris de asemenea un apel catre locuitorii din Liberec, cu instructiuni pentru a face fata ocupatiei", povesteste cel care, cu cateva luni mai devreme, profitand de adierea de reforma, fondase un Cerc al scriitorilor independenti - adica non-comunisti - in cadrul Asociatiei Scriitorilor. "Trebuia sa ne ascundem permanent, la radio Liberec au fost montate panouri de beton pentru a complica un eventual atac. Am obtinut carnete de muncitori pentru a putea, la nevoie, sa ne ascundem intr-o uzina", povesteste el. "A fost o epoca fascinanta, marcata de solidaritate universala", isi aminteste cel care a devenit sef de stat in 1989, dupa caderea comunismului, pana in 2003. "In fata primariei, era o banda de hipioti pletosi care cantau "Massachusetts" si alte cantece. In prima zi de ocupatie, liderul lor, poreclit "Preotul", a venit sa il vada pe primar: "sefu", suntem la dispozitia dumneavoastra. Ce trebuie sa facem?" Li s-a spus sa fure indicatoarele de pe strazi pentru ca invadatorii sa nu se poata orienta prin oras". Dupa o saptamana, Dubcek si ceilalti reformatori, arestati si tranferati in URSS, au sfarsit prin a semna juraminte reinnoite de credinta Kremlinului, care au ingropat orice speranta reformatoare. "Saptamana noastra de rezistenta s-a sfarsit odata cu intoarcerea lui Dubcek de la Moscova", isi aminteste Havel, care, alaturi de alti membri ai rezistentei de la Liberec, a criticat foarte aspru supunerea lui Dubcek fata de Kremlin. In cele doua decenii care au urmat a avut loc, potrivit lui, o "puternica demoralizare a societatii". Unii au ales sa emigreze, precum Jan Triska in Statele Unite. Havel a ramas si a optat pentru disidenta, o alegere pe care a platit-o cu cinci ani de inchisoare. Apoi a venit Revolutia de catifea din 1989 cand, isi aminteste el, "totul era deja foarte diferit". "Oamenii nu mai doreau un "socialism cu fata umana", ci libertate". Alexander Dubcek, "socialistul cu fata umana" Alexander Dubcek, comunistul reformator care a dat tonul Primaverii de la Praga, a platit pretul visului sau de "socialism cu fata umana" fiind trimis sa lucreze ca muncitor forestier in Slovacia natala, pentru a reaparea odata cu Revolutia de catifea din 1989. "Ca mi-au facut asta mie, dupa o viata intreaga consacrata cooperarii cu Uniunea Sovietica, este marea tragedie a vietii mele", spune Dubcek cand, in noaptea de 20 spre 21 august 1968, tancurile sovietice inabusa speranta nascuta din timidele reforme pe care le facuse in Cehoslovacia. Incepand cu acea zi, o unda de tristete a invaluit pentru totdeauna zambetul celui care a fascinat multimile de la sosirea la conducerea Partidului Comunist Cehoslovac in 5 ianuarie 1968, in locul nepopularului Antonin Novotny. in varsta de 46 de ani, tata a trei copii, slovacul Dubcek este aproape necunoscut la acea data la Praga, dar castiga rapid increderea intregii tari. incep reforme politice si economice, ridicarea cenzurii deschide o dezbatere despre starea reala a Cehoslovaciei, dupa 20 de ani de comunism. Totul fara a pune sub semnul intrebarii apartenenta la grupul de "sateliti" ai Uniunii Sovietice. "Niciodata, niciun lider comunist nu a fost atat de apropiat de oameni", isi aminteste Petr Uhl, in varsta de 67 de ani, lider studentesc in 1968, care a ispasit apoi o pedeapsa de noua ani de inchisoare pentru disidenta. "Nu un discurs a dat tonul a ceea ce numim Primavara de la Praga, ci fotografia lui Dubcek in costum de baie, sarind de pe o trambulina intr-o piscina publica", relativizeaza el, citat de AFP. Pentru Jirina Siklova, sociolog de 73 de ani care a stat si ea prin inchisorile comuniste, Alexander Dubcek era totusi "foarte slab si inconstient de rolul pe care il juca". Dubcek si "perestroika cehoslovaca" Dubcek isi "adora propria glorie, ca Gorbaciov, si conducea tara spre o catastrofa", critica, putin surprinzator, Milos Jakes, ultimul lider al PC cehoslovac dinainte de Revolutia de catifea din 1989, care a ramas pana la varsta de 86 de ani un comunist convins. Nascut in 27 noiembrie 1921 la Uhrovec, in vestul Slovaciei, Alexander Dubcek si-a petrecut copilaria in Republica Kirghiza, Asia centrala sovietica, unde tatal sau, tamplar, se alaturase unui grup de idealisti plecati sa contribuie la construirea comunismului. Implicat in insurectia antinazista a slovacilor in 1944, el se lanseaza in politica dupa razboi si urca scara ierarhica a PC. Lider al PC slovac in 1963, ajunge cinci ani mai tarziu la varful conducerii PC cehoslovac. La opt luni dupa inabusirea Primaverii de la Praga, Dubcek este definitiv inlaturat, in aprilie 1969, din postul de prim-secretar al PC de ambitiosul Gustav Husak, sustinut de Kremlin. "Presedintele uitarii", cum il numeste Milan Kundera, Husak, in mod paradoxal fost detinut al regimului stalinist in perioada 1951-1960, va detine fraiele partidului pana la caderea comunismului. Dubcek, mai intai presedinte efemer al Parlamentului, apoi ambasador in Turcia in 1970, devine apoi muncitor forestier, pazit de ochiul vigilent al politiei secrete. Dupa pensionare, traieste izolat in casa de pe strada Misikova de la Bratislava. Reapare in public la Revolutia de catifea din noiembrie 1989, aspirand la functia suprema in stat, dar populatia il prefera pe dramaturgul disident Vaclav Havel. Devine presedinte al Parlamentului in 1989-1992, ia conducerea Partidului Social-Democrat slovac, dar moare in 7 noiembrie 1992 intr-un accident de masina.

Madalin NECSUTU