Postul de stat al Germaniei, Radio Deutsche Welle, continua sa transmita despre polemica declansata de promovarea de catre conducerea ICR a doi turnatori ai Securitatii cu probleme stiintifice si morale, Sorin Antohi si Andrei Corbea Hoisie. Cei doi "intelectuali publici" au spionat in timpul regimului comunist, pentru avantaje personale si profesionale, grupul disidentilor de la Iasi condus de scriitorul anticomunist Dan Petrescu. Sub titlul "Trecutul securist al unor intelectuali - intre 'scandal' si dezbaterea lucida", jurnalista Rodica Binder realizeaza un material profesionist bazat pe un interviu cu scriitorul si traducatorul Ernest Wichner, autor al mai multor scrisori deschise de protest catre Horia Roman Patapievici, publicate in presa germana ca se cele ale scriitorilor Richard Wagner si Herta Muller. "Si care ar fi relatia dintre moralitate si profesionalism stiintific sau intelectual, se pot ele exclude uneori?", il intreaba Deutsche Welle pe Ernest Wichner. Raspunsul a fost cel asteptat: "Nu sunt niciodata separabile". Recent, intr-un alt material al Deutsche Welle, Richard Wagner deplangea recaderea Romaniei "in amnezie colectiva si absenta consecintelor morale ale deconspirarii" fostilor turnatori si securisti, absenta, ale carei urmari sunt catastrofale pentru democratie, devreme ce o lasa fara valori si deci fara putinta de a se apara. In mod interesant, Cartarescu figureaza si in articolul publicat de Wagner in ziarul catolic "Die Tagespost" din Wurzburg, remarca Petre Iancu, autorul relatarii. Scriitorul german ii reproseaza colegului sau roman imixtiunea in dezbaterea privindu-i pe Corbea si Antohi printr-un articol tinzand spre impaciuitorism, care "contine suma tuturor confuziilor marcand spatiul public romanesc". Wagner releva ca ciracii securitatii au turnat si au spionat facand rau altor oameni pentru a obtine "avantaje personale, precum calatorii in strainatate si cariere, iar nu din convingere". Scriitorul de origine banateana critica elogierea, in tonuri ditirambice, de catre Cartarescu, pe criterii profesional-intelectuale, a celor doi fosti informatori si mai cu seama includerea lor intr-o serie de fosti adepti ilustri ai nazismului, precum Heidegger, Hamsun, Ezra Pound, Celine si Drieu La Rochelle. Ceea ce, potrivit autorului german e "scandalos". Fiindca "nu stiu ca vreunul dintre acestia sa fi fost informatorul Gestapoului", toti manifestandu-si "erorile imense in mod deschis si public", citeaza Petre Iancu pentru Deutsche Welle. Or, in cazul turnatorilor "actionind in taina", (in beneficiu propriu) si "in serviciul aparatului represiv", activitatea lor "n-a fost una politica. Ci, o fapta criminala", conchide sec, dar clar si la obiect, Richard Wagner. Noul materialul profesionist al Deutsche Welle are insa, o carenta: Sorin Antohi nu si-a dezvaluit trecutul de bunavoie si nesilit de nimeni, dupa cum pare sa se creada. El a fost nevoit sa se "auto-confeseze" in urma presiunilor jurnalistilor civici care anuntasera ca vor deconspira public un colaborator al Securitatii din Comisia Tismaneanu. Dezbaterea Deutsche Welle legata de "cazul Patapievici" se dovedesta a fi cu atat mai benefica pentru rezolvarea situatiei - eventual printr-o demisie sau demitere - cu cat presa de la Bucuresti, ai carei jurnalisti au beneficiat de multe ori de favorurile ICR, pare sa ingroape scandalul. Prezentam mai jos integral materialul Deutsche Welle, insotit de inregistrarile audio cu Ernest Wichner. "Trecutul securist al unor intelectuali - intre 'scandal' si dezbaterea lucida" Luna iulie a luat sfarsit cu noi contributii la neincheiata dezbatere in jurul relatiilor intelectualilor cu dictatura, ca si a modului de abordare a acestui trecut vinovat Gazduita deocamdata in mass media din Germania si din Romania, dezbaterea a fost provocata de participarea a doi universitari romani, fosti colaboratori ai securitatii, la cursurile Academiei de vara la Institutul Cultural Titu Maiorescu din Berlin: Sorin Antohi si Andrei Corbea-Hoisie. Daca am fi optimisti - ceea ce situatia inca nu ne ingaduie - am putea afirma ca in tot raul este si un bine. Demult scadenta in Romania, inceputa foarte timid, confruntarea publica cu trecutul securisto-comunist al unor personaje si personalitati din tara a fost abandonata prematur si cu buna stiinta. Daca se va perpetua, "omisiunea" va aduce prejudicii relatiilor culturale ca si bunului renume al unor personalitati si institutii. Asa se face ca abia interventiile in presa din Germania a unor scriitori germani de renume si a unor intelectuali originari din Romania - Richard Wagner, Herta M�ller, Ernest Wichner, Carmen-Francesca Banciu - au dezvaluit anomalia si caracterul compromitator al participarii celor doi la programul manifestarii desfasurata sub deviza "Germania si Romania, schimburi academice culturale si ideologice" - o platforma care, teoretic cel putin, ar fi favorizat si tematizarea trecutului inovat. S-a instituit pe parcursul manifestarii si un schimb de scrisori intre semnatarii articolelor publicate in presa germana si Horia Roman Patapievici, directorul Institutului Cultural Roman de la Bucuresti. Interventia lui Mircea Cartarescu in dialogul germano-roman in jurul trecutului totalitarist, al relatiei artistului si intelectualului cu ideologiile si puterea, nu a trecut nici ea neobservata; in Germania, scriitorul roman se bucura de un binemeritat succes. In ultima zi a lunii iulie, Richard Wagner, reluind cazul, aduce in finalul unui articol publicat in DIE TAGESPOST obiectii serioase argumentatiei lui Cartarescu, iar Ernest Wichner, scriitor si traducator originar din Romania, directorul celebrei LITERATURHAUS ii adreseaza lui Horia Roman Patapievici o scrisoare deschisa publicata in cotidianul FRANKFURTER RUNDSCHAU. De la afect la ratiune Epistola duce mai departe dezbaterea pe calea cea buna, articulind foarte clar si lucid citeva pozitii de principiu. De pilda faptul ca" nu avem nevoie nici in Germania si nici in Romania de un cod penal pentru a ne putea apara de fostii turnatori. Este suficient daca institutiile societatii si statul evita colaborarea cu ei." Cum din perspectiva actualei situatii din Romania o astfel de deviza pare inca utopica, un dialog cu Ernest Wichner mi s-a parut ca ar putea nuanta "la rece" dezbaterea, ferind-o de devieri tendentioase si accese emotionale. Interviul telefonic realizat cu directorul LITERATURHAUS din Berlin a pornit de la ideea ca programul Scolii de vara organizate la Institutul Cultural Titu Maiorescu oferea cadrul ideal pentru ca cei doi invitati romani sa faca o "mea culpa" academica. "La asa ceva noi toti avem dreptul sa ne asteptam, sa cerem din partea lor. Dar nu cunosc nici aici in Germania un caz in care unii dintre fostii colaboratori ai Stasi sau turnatori sa fi acceptat sa discute deschis, in fata publicului, a studentilor, despre ce a facut, despre cum a ajuns sa fie turnator sau ce inseamna acest pas pentru existenta lui la ora actuala." Ascultindu-l pe Ernest Wichner mi-am reamintit ca Sorin Antohi a facut totusi un gest asemanator, ca l-au mai facut si altii, dar au fost imediat tintuiti la stilpul infamiei de cei infinit mai vinovati decit ei. Intelectul si morala Germania, care se confrunta public permanent dar in grade diferite cu trecutul ei totalitarist, cu cel brun si apoi cu cel rosu, ar fi fost spatiul cel mai nimerit pentru o abordare a relatiei intelectualului cu dictatura: "Da , asa este, Germania ar fi fost un teren ideal pentru asa ceva, dar dupa cite am aflat despre acea Academie de vara, domnul Hoisie a refuzat sa spuna ceva despre implicarea lui in sistemul securitatii. A fost intrebat si a refuzat sa comenteze. Ceea ce nu este chiar o dovada de fermitate intelectuala. In Germania, dupa cum ati spus, am avut problemele acestea cu fosti colaboratori, cu asa numitii "Mitl�ufer" ai dictaturii brune, national-socialiste, dupa care am avut probleme cu intelectualii din fosta RDG care au colaborat cu Stasi. La noi, cel putin in institutii, s-a discutat problema aceasta. Fiecare institutie, fiecare post de radio, de televiziune, are dreptul sa renunte la acesti oameni, sa-i dea afara, desi nu exista o lege a lustratiei in Germania. Dar institutiile s-au "curatat" si au discutat aceasta problema." Si care ar fi relatia dintre moralitate si profesionalism stiintific sau intelectual, se pot ele exclude uneori? Raspunsul a fost cel asteptat: "Nu sunt niciodata separabile". Cit despre profesorii germani care au patronat programul si au respins parte din obiectiile aduse trecutului celor doi invitati, Ernest Wichner a declarat:"Nu-i inteleg pe profesorii acestia germani care au acceptat sa fie parteneri si sa discute cu acesti doi oameni, pur si simplu nu-i inteleg. As putea sa accept ca au fost informati foarte tirziu si ca nu au vrut sa renunte la aceasta scoala de vara, dar atunci nu inteleg de ce nu au insistat ei ca Antohi si Corbea-Hoisie sa declare ce au facut si cum au trait". Curajul si riscurile implicarii Ce impact moral ar putea avea asupra celor in cauza schimbul de scrisori intre Herta M�ller, Horia Roman Patapievici si Ernest Wichner? "Nu stiu in ce masura o scrisoare de genul acesta poate sa aiba influenta asupra celor cu un astfel de trecut patat. Scrisoarea mea este adresata domnului Horia Roman Patapievici, pe care-l apreciez ca intelectual si care se afla la conducerea ICR, caruia am incercat sa-i explic ca el are prin prestigiul sau intelectual si prin moralitatea lui sarcina sa se implice, sa-si spuna parerea deschis pentru ca directia in care vorbeste el este societatea. Posibilitatile sale de a se articula nu sunt restrinse fiindca ocupa un post finantat de statul roman, care-i interzice sa se implice - ci el este in postul in care este, pentru ca sa se implice si sa creeze o rama, o schema, un model in care sa actioneze institutele culturale. Modelul acela trebuie sa aiba criterii etice, morale, estetice." Raspunsul reia partial citeva din argumentele scrisorii adresate de Ernest Wichner lui Horia Roman Patapievici in paginile cotidianului german citat. Din raspunsul pe care directorul LITERATURHAUS din Berlin mi l-a dat, referindu-se la faptul ca trecutul celor doi participanti romani nu era o necunoscuta rezulta ca: "cei care au organizat scoala aceasta aicea la Berlin, au stiut ce fac. Ei stiau despre trecutul lui Antohi si al lui Corbea-Hoisie...Si daca declara ca ei colaboreaza cu acel Institut "Arbor Mundi," caruia nici nu-i cunosc adresa, accepta sa fie mintiti sau participa si ei la minciuna aceasta. Cred ca nu este vina lui Horia Roman Patapievici ca s-a intimplat lucrul acesta, ci al unor persoane cu o responsabilitate cam ciudata, care actioneaza aicea la Berlin, da, inclusiv a profesorilor germani, care au acceptat sa participe si sa-i legitimeze pe cei doi." Desi dezbaterea in jurul colaborarii unor intelectuali cu politia politica comunista este departe de a fi incheiata, stadiul ei momentan ar ingadui formularea unei morale; i-am cerut lui Ernest Wichner sa o enunte: "Morala pentru noi ar fi sa vorbim deschis, despre fenomenele acestea oriunde le intilnim sau ne lovim de ele si, o speranta mica este ca Institutiile din Romania sa actioneze ele in directia societatii, sa se discute deschis si clar despre trecutul unor oameni chiar daca acestia sunt prieteni sau colegi, sa inceapa o dezbatere onesta, fara zgomotul acela neplacut al unei prese necalificate sau rautacioase sau, stiu eu, care incearca sa impuna alte interese" . Deocamdata realitatea romaneasca pare a da prea putine sanse acestei firave sperante de a se implini mi-am spus in gind mltumindu-i lui Ernest Wichner pentru acest dialog pe care a avut amabilitatea, cedind insistentelor mele, si sa-l purtam totusi... in limba romana.

Victor RONCEA