De de chinezii nu folosesc un alfabet format din, sa zicem, 26 de litere in locul celor 50 de mii de ideograme utilizate la ora actuala? Daca multi occidentali sunt de parere ca secretomania sta la baza folosirii ideogramelor, revista germana "Der Spiegel" demonteaza aceasta ipoteza cu argumente pertinente, explicand caracteristicile, rolul si evolutia miserioaselor semne folosite in China de 2000 de ani, relateaza Agerpres. Din totalul de 50.000 de semne (ideograme) ale alfabetului chinezesc doar 10.000 sunt folosite, in mod activ, iar pentru a citi o carte sau o revista este nevoie sa fie memorate circa 3.000 de astfel de ideograme. Granita oficiala la care cineva este considerat analfabet corespunde cunoasterii a doar 2.000 de semne pentru cei de la oras sau 1.500 de semne pentru cei din provincie. Fiecare ideograma in parte este unica in felul ei, aproape ca o imagine, si trebuie invatata separat. Din forma lor nu se poate deduce pronuntia, aceasta trebuind sa fie, la randul ei, memorata. Chineza foloseste circa 400 de silabe fonetice, cu patru tonalitati diferite, fata de 10.000 in germana, asa ca nu este de mirare ca totul pare sa sune cumva la fel, chiar si pentru chinezii insisi. De multe ori vezi pe strada doi prieteni care discuta si incep deodata sa-si agite mainile prin aer, aminteste "Der Spiegel", notand ca aceasta nu are nimic de-a face cu gesticulatia, ci mai degraba cu un fel de "subtitrare": pentru a se face mai bine intelesi, chinezii picteaza in aer ideogramele, multe fraze fiind complet clare abia cand sunt scrise. Aceasta din urma caracteristica a chinezei se dovedeste de exemplu practica in cazul contactului cu multele dialecte locale si limbi existente in China. Desi cantonezii si vorbitorii chinezei savante risca sa nu se inteleaga verbal, ei pot comunica de minune cu ajutorul semnelor asternute pe hartie. De aceea, nu este de mirare ca acest sistem nu a fost modificat substantial in cei 2000 de ani de existenta. Tinand, insa, cont de acesta indelungata traditie a ideogramelor, se pune intrebarea cum este posibil sa exprimi cu ajutorul unui sistem de semne vechi de milenii concepte moderne precum telefon sau computer, inventii aparute cu mult dupa inventarea ideogramelor. Sinoloaga Francoise Hauser explica faptul ca, la origine, chineza este o limba unisilabica, fiecare silaba fiind exprimata printr-un semn special si avand o semnificatie proprie. Cuvintele noi au fost astfel formate prin combinare, iar pe parcursul vremii a aparut in limba chineza un mare numar de cuvinte plurisilabice, care au permis o limba clara si diferentiata. In momentul in care exista un cuvant potrivit, acesta era reinterpretat. De exemplu, cuvantul "dian" (fulger) a ajuns sa fie folosit pentru a desemna curentul electric, iar prin adaugarea cuvantului "nao" (creier) a rezultat combinatia curent-creier, care desemneaza computerul. Tot din astfel de alaturari s-au format combinatii precum fulger-limba (telefon), foc-caruta (tren), abur-caruta (automobil) sau mana-aparat (mobil). Alte cuvinte noi sunt create pur si simplu prin onomatopee ca de exemplu Yidali (Italia), Luomaniya (Romania) sau Falankefu (Frankfurt).

Alina OLTEANU