Anul acesta, TIFF-ul i-a bucurat pe iubitorii de muzica, prin includerea in programul festivalului a celor mai bune documentare ce au ca tema muzicieni si formatii celebre sau underground. Urmarind selectiile poti sa intelegi cum s-au nascut curente, cum au erupt si decazut formatii rock care au scris istorie. Mi-am inceput dimineata celei de-a cincea zile a TIFF-ului cu o biografie cinematica a lui Joe Strummer, vocalistul grupului de punk Clash care, in anii '70, a zgaltait mitul rockstarului. Joe Strummer, in romaneste Zornaitorul a adus implicarea sociala in muzica rock ca opozitie la perspetiva naiva si idealista a hipiotilor. Prin albumele lor tinerii provenind din clasa mijlocie au aflat ce inseamna Sandinista si ce se intampla in America de Sud. E un film intim, prietenii muzicianului s-au intalnit la un foc de tabara si isi amintesc de Joe Strummer, plecat din lumea asta in 2002. Naratorul povestii este chiar Joe Strummer care isi povesteste viata cu autoironie.Tot din aceeasi generatie vine si Patti Smith, poeta si cantautoarea careia regizorul Steven Sebring i-a dedicat un film. Nu este o biografie clasica. La inceputul documentarului, Patti Smith isi rezuma prin cateva propozitii biografia pentru a elibera astfel filmul de rigoarea cronologica. Urmatoarele 100 de minute ale documentarului sunt franturi din viata artistei inregistrate pe pelicula timp de zece ani. "Patti Smith: Dream of Life" e un jurnal poetic filmat in mare parte in alb si negru. Nu e singurul documentar din festival in care Patti Smith are un rol principal. Prin anii '70, aceasta a format un trio impreuna cu fotograful Robert Mapplethorpe si curatorul Sam Wagstaff. Biografia lui Mapplethorpe este cunoscuta, fotografiile sale scandaloase stau asezate pe peretii marilor muzee ale lumii. Mai putin se stie despre Sam Wagstaff, partenerul de viata al fotografului si colectionarul caruia i se datoreaza cota pe care o are acum fotografia pe piata artei. Sam Wagstaff din "Black White and Gray" e un dandy modern cu gusturi estetice desavarsite,care a adus colectionarul la rang de artist. Cireasa de pe tort a serii de marti a fost lungmetrajul Control regizat de Anton Corbijn despre despre vocalistul formatiei Joy Division. Filmul acesta e cu atat mai interesant fiindca Anton Corbijn a fotografiat si a fost in preajma grupului in acei ani tulburi din viata lui Ian Curtis. Acesta este unul dintre filmele de fictiune inscrise in program. Cealalta mare surpriza a fost "I'm not there", o biografie ciudata a lui Bob Dylan. Ca sa prinzi ceva din spiritul unui artist nu e de ajuns sa ii prezinti viata. Uneori e mai bine sa reinventezi intamplarile vietii lui pentru a surprinde ceva din personalitatea sa. Todd Haynes a ales sase personaje , alter-egouri ale lui Bob Dylan din diferite perioade ale vietii sale. Biografia aceasta e o fantezie poetica cum nu s-a mai vazut de la "Wittgenstein" a lui Derek Jarman. Festivalul continua cu Ziua filmului maghiar si o selectie a celor mai bune productii ale cinematografiei unguresti.

Vlad Basalici