Povestea americancei Dianne Odell depaseste, cu mult, ceea ce pana astazi, s-a numit "caz incredibil". Si asta pentru ca, practic, femeia si-a trait intreaga viata, de la varsta de trei ani, intr-un sicriu metalic ce i-a asigurat functiile respiratorii. Pentru ca plamanii sai au fost atrofiati de o boala cumplita, poliomielita, Dianne s-a vazut nevoita sa isi duca existenta intr-o astfel de masinarie. Chiar daca a depins, pentru fiecare minut din zi si din noapte, de membrii familiei, femeia a reusit sa isi termine studiile si chiar a scris o carte pentru copii. Si-a serbat ziua de nastere, ca orice om normal, si a incercat sa se bucure de viata la maximum. Toate acestea pana miercuri, cand, o furtuna a facut ca zilele sa-i fie curmate, brusc, de o pana de curent. Rudele nu au putut sa conecteze aparatul la generatorul de rezerva si sa ii porneasca lui Dianne "plamanul de fier". O liniste grea s-a abatut, dureros de repede, peste resedinta familiei Odell dintr-un orasel din Atlanta, Statele Unite. Nu se mai aud scartaielile si zgomotele motorului electric care facea sa functioneze "sicriul" in care si-a dus existenta, pana recent, Dianne. Dispozitivul pompa aer si suplinea functiile unui plaman real. O furtuna dezlantuita din senin, miercuri dupa amiaza, asupra cartierului in care locuia femeia, a produs oprirea curentului si a facut ca masinaria sa se opreasca. Cu toate eforturile disperate ale familiei femeii, care au incercat sa foloseasca un generator de rezerva, pregatit pentru astfel de situatii de urgenta, nimeni nu a putut face nimic. Masinaria nu s-a mai lasat pornita, iar Dianne nu a putut fi tinuta in viata. Si asta chiar daca, in disperare de cauza, tatal si cumnatul femeii au incercat sa ii mentina, manual, functiile vitale, in timp ce sperau ca generatorul sa porneasca. Potrivit "LA Times", la cei 61 de ani ai sai, Dianne Odell era cea mai varstnica supravietuitoare suferinda de poliomielita, care a reusit sa traiasca aproape toata viata sa intr-o astfel de masinarie complicata. Poliomielita este o boala infecto-contagioasa sistemica ce afecteaza sistemul nervos central si determina paralizii si tulburari respiratorii. "Sicriul" in care si-a dus existenta Diane nu avea mai mult de doi metri lungime. In cazul sau, boala care a lasat-o complet paralizata s-a declansat in 1947, cu doar cativa ani inainte de descoperirea vaccinului impotriva poliomielitei. Parintii sai, Freeman si Geneva Odell si-au dorit cu orice pret sa o ingrijeasca acasa, chiar daca intreg corpul sau era incastrat intr-un dispozitiv metalic. Din trupul fara vlaga al fetei lor, a ramas afara doar capul. Parintii puteau astfel sa o hraneasca si sa comunice cu ea. Instalasera o oglinda deasupra "cutiei metalice", cu ajutorul careia Dianne putea sa vada figurile celor dragi, in momentul in care li se adresa. Avea chiar si un mini-televizor, montat pe un cadru, deasupra capului sau. Dianne muta canalele cu ajutorul unui pai, lipit de telecomanda, in asa fel incat, printr-un suflu, sa actioneze butoanele, catre serialul preferat. Membrii familiei plecau de acasa cu randul, cat sa fie in permanenta cineva cu Dianne, in caz ca avea nevoie de ceva. Nu s-a pus vreodata problema vacantelor. De Craciun, o mutau in sufrageria casei, cat sa ia si ai parte la cina festiva. Mai mult, mama sa a avut mereu grija sa o coafeze si sa ii impodobeasca parul cu bentite si esarfe colorate, cat sa ii mai bucure zilele. Chiar daca era imobilizata, Dianne si-a serbat ziua de nastere, asemenea oricarui om normal.

		Ultima aniversare

In anii '40, medicii i-au dat americancei sanse minime de supravietuire. Avea doar trei anisori si o dorinta de viata teribila. Demonstrand o tarie de caracter de neimaginat, Dianne si-a dorit sa invete, si sa ajunga sa isi termine liceul. Mai mult, a vrut sa scrie o carte pentru cei mici. "Era ca si cum am fi avut un copil bolnav, care nu se vindeca niciodata. In ciuda bolii sale, era o persoana foarte speciala, iar familia s-a straduit sa ii indeplineasca orice dorinta", povesteste Will Beyer, cumnatul americancei, citat de "Los Angeles Times". Inca din primele zile de cand au adus-o acasa, parintii lui Dianne au incercat sa gaseasca o solutie pentru eventualele opriri ale curentului. Tatal femeii, Freeman, veteral al celui de-al Doilea Razboi Mondial, a instalat un generator, de rezerva, in curtea din spatele casei. Mai mult, barbatul, care a lucrat pentru o companie de telefonie, a instalat un sistem de conectare la centrala Liceului Jackson-Merry, in asa fel incat Dianne sa poata asculta cursurile, de la ea din dormitor. Liceul i-a acordat o diploma de onoare. Cu ajutorul unui computer activat vocal, Dianne a scris o carte pentru copii, despre o steluta care si-a dorit sa transforme dorintele celor mici in realitate. Astazi, boala de care suferea Dianne, poliomielita, este totalmente vindecabila in America. Anul trecut, potrivit unui raport intocmit de Organizatia Mandiala a Sanatatii, in intreaga lume au fost inregistrate 1313 de cazuri. Iar dispozitivele de genul celui in care a trait aproape 60 de ani Dianne, nu se mai fabrica. Au fost inlocuite, inca de acum cateva zeci de ani, de dispozitive care le-au permis pacientilor sa aiba mult mai multa mobilitate. Cu toate acestea, chiar daca ar fi avut acces la astfel de aparaturi, leziunile avute de Dianne la maduva spinarii, nu i-ar fi pemis sa le utilizeze.

		In anii '40, saloanele Spitalului Rancho Los Amigos erau pline de pacienti cu poliomielita

"Dianne si-a petrecut mai bine de 50 de ani in interiorul unui plaman de fier, dar a reusit sa se adapteze unui asemenea trai. Chiar daca nu a avut o viata normala, a ajutat copiii, a fost o fiinta remarcabila", afirma Frank McMeen, presedinte al Fundatiei Healthcare Vest Tennessee, care a organizat, in 2001, o actiune de strangere de fonduri in ajutorul familiei Odell. La actiune au participat peste 1000 de persoane, printre care fostul vicepresedinte american, Al Gore, cat si actorul David Keith. "Le va fi foarte greu fara Dianne, pentru ca ea a fost intotdeauna o luptatoare", povestesc apropiatii familiei, citati de presa americana. "II placea sa citeze un vers dintr-un cantec al lui John Denver, care spunea ca "Unele zile sunt ca diamantele, altele ca pietrele". A trecut peste toate problemele cu ajutorul credintei in Dumnezeu si a sprijinului neconditionat al familiei si al prietenilor", mai spun acestia.

		foto: jacksonsun.com

Cristina STEFAN