La data de 9 ianuarie 2008, Robert Galvin, auditor la Parlamentul European, semneaza versiunea finala pe un raport absolut exploziv de 92 de pagini care priveste neregularitati extrem de grave in platile facute pentru asistentii europarlamentarilor. El a analizat un numar de 167 de plati directe sau alocatii (plus inca alte 22, dintre care una selectata special deoarece suma era neobisnuit de mare) platitte asistentilor parlamentari, exemple selectate la intamplare de un computer care ruleaza un program specializat de audit, dintr-un total de 4700 de plati facute doar pentru luna octombrie 2004. Despre ce vorbim? Datele sunt socante. Fiecare europarlamentar beneficiaza de 15.496 lunar ca alocatie pentru plata asistentilor (cei de la Bruxelles si cei de la biroul sau din tara de origine). in total, vorbim despre 785 de europarlamentari, ceea ce reprezinta o suma anuala pentru alocatiile pentru asistenti de 140.000.000 , adica 10% din bugetul Parlamentului European. Din 2004 pana acum, Parlamentul European a fost extrem de generos din banii contribuabililor europeni, caci a modificat de patru ori, evident prin marire, asa numitul PEAM (rules governing the Payment of Expanses and Allowances to Members): de la 12.576 la 14.865 , apoi la 15.222 si, in fine, acum, la 15.496. Trebuie sa mai adaugam, ca un capitol separat, mentiunea privind alocatiile pentru europarlamentari, fiecare dintre acestia beneficiind, anual, de o suma plafonata la un maxim de 185.952. Europarlamentul danez Paul Van Buitenen, personajul ale carui revelatii au dus la caderea Comisiei Santer, a dat publicitatii un sumar executiv al raportului in care nu se afla decat exemple nenominalizate (documentul poate fi consultat pe adresa http://www.paulvanbuitenen.nl/?paga146&nida54 ) . Dar si asta a parut sa fie prea mult pentru membrii Comisiei pentru control bugetar din Parlamentul European care, intr-o miscare pe cat de neasteptata, pe atat de greu de explicat in lumina reglementarilor europene, au decis sa secretizeze raportul in cauza si, eventual, la cerere, sa-l puna la dispozitia OLAF. Mai mult, spun povestile care circula cu mare viteza pe culoarele Parlamentului European, raportul a putut fi consultat de membrii Comisiei doar in conditii de securitate exceptionale, intr-o "camera secreta" protejata de incuietori sofisticate biometrice si pazita de agenti de securitate. Votul in Comisie a fost strans: 14 europarlamentari au votat pentru ca documentul sa devina public, 21 impotriva. Subiectul este considerat definitiv inchis si scos de pe agenda de lucru. Documentul integral este considerat secret si nu poate fi accesat nici macar de alti europarlamentari. S-a pus punct? Lucrurile nu sunt deloc atat de simple, deoarece, dupa cum veti vedea, in interviul acordat in exclusivitate ziarului nostru, Paul Van Buitenen confirma existenta a mai multe versiuni ale raportului de audit, dintre care cel putin una, daca nu chiar doua, aveau toate indicatiile nominale necesare pentru a se permite declansarea unei anchete la OLAF. Aceste patru versiuni au circulat, e adevarat pe niste canale foarte confidentiale, cel putin intre auditor si organizatia sa cu care a avut un proces de consultari pe redactarea finala care a durat 14 luni. intrebarea este: care dintre variante a ajuns la OLAF? Bomba care urmeaza sa explodeze Apoi, si aici vine bomba care ar putea sa detoneze la baza intregului edificiu al sistemului politic european, Van Buitenen anunta ca are gata un raport propriu, cu nume, acuzatii clare si probe, dar ca mai asteapta putin pentru ca vede cum se inghesuie acum asistentii europarlamentarilor sa aduca noi documente...Foarte interesant, a replicat Franz-Hermann Bruener, directorul general al OLAF, intr-o discutie telefonica pe care am avut-o in momentul cand finalizam acest material. De asta avem nevoie, spunea domnia-sa, un asemenea raport este binevenit in masura in care ne poate da nume, fapte, dovezi pe care sa le putem lua imediat in considerare. Este usor de inteles de ce un asemenea document este asteptat cu nerabdare: pe de o parte, tot ce poate face acum OLAF este sa evalueze raportul de audit si sa vada cu exactitate care sunt prevederile legale existente in regulamentul Parlamentului European. si aici se pare ca exista o imensa problema, facuta public doar acum, adica o lipsa cvasi-completa de reglementari in ce priveste sistemul de plati, totul sau aproape totul fiind lasat la bunul plac al europarlamentarului. Iar actiuni coercitive retrocative nu se pot lua, i-au explicat auditorului cei din conducerea Parlamentului European, "deoarece lipseste din regulament o baza legala pentru acest lucru"!. Este atat de grav? Da, raspunde europarlamentarul danez Jens-Peter Bonde care declara ca "exista exemple de cazuri in care salariile asistentilor sunt directionate catre alte conturi chiar de europarlamentari. intr-un caz, banii au fost trimisi catre un centru de ingrijirea copiilor iar in altul unui prestator de servicii specializat in industria lemnului. in alt caz, unui asistent i-a fost acordat un bonus de Craciun care reprezenta de 19,5 ori valoarea salariului sau". Numai atat? Numai sarmanii asistenti au o problema? Deloc, afirma Van Buitenen si are dreptate caci un alt aspect, dintre cele mai fascinante, este modul in care sunt cheltuite alocatiile pentru deplasari si protocolul aferent...Trebuie cercetat ce s-a inttmplat cu banii si cum au fost ei cheltuiti? Ortice contabil ar spune ca e obligatoriu. Dar nu si pentru euro-parlamentari, un exemplu care face istorie fiind replica socialistului Herbert B�sch, nimeni altul decat foarte influentul presedinte al Comisiei pentru control bugetar (cel care coordoneaza si OLAF, printre multe altele) citat de EURSOC : "Voi refuza orice cerere de a se avea acces la programul calatoriilor mele deoarece, cateodata, trebuie sa intalnesti persoane in afara agendei de lucru oficiale". Ciudatenii sau frauda? Exemplele din textul dat publicitatii (dar si altele care circula acum in toate sensurile, ca atare destul de putin fiabile) sunt convergente in cel putin un singur punct: e un haos complet si nimeni nu poate estima valoarea reala a pagubelor de zeci sau chiar multe, multe sute de milioane de euro in decursul anilor. Atentie, vorbim doar de ce s-a descoperit la nivelul unei singure luni de zile din viata Parlamentului European, asa ca intrebarea logica este cu cat trebuie sa multiplicam numarul cazurilor si valoarea fraudelor? Spre exemplu analiza contractelor de munca pentru asistentii europarlamentarilor a relevat faptul ca 15 contineau specificari privind rambusarea costurilor de deplasare si diurnei. sapte contracte fixau o suma limita, dar nivelul acestora varia considerabil astfel ca, intr-un caz, suma era de trei ori mai mare decat salariul. Raportorul afirma clar : "adesea nu exista nici o proportionalitate intre sarcinile si retributia lunara primita de un asistent parlamentar" mai ales ca nimic nu-l obliga pe europarlamentar sa spuna la ce-i foloseste exact asistentul si asa ajungem la cazul ridicol in care un europarlamentar are un singur asistent, pe sotia sa, platita cu maximum de 15.496 � "activitatea profesionala a doamnei parand sa nu fie cea de liber-profesionist prestator de servicii". Paul Van Buitenen face referinta si la cazul unei companii cu care un europarlamentar a incheiat un contract, companie fara numar de TVA care sa poata fi confirmat de catre sistemul de taxare european sau pe websitul vamilor UE, numele companiei neputand sa fie regasit in nici un registru national, numarul de telefon declarat apartinand unei alte companii aflate la alta adresa, iar reprezentantul legal al companiei traieste la mare departare de locatia reala a companiei...in alte trei cazuri platile efectuate unor prestatori de servicii au fost facute catre conturi bancare personale ale unui europarlamentar. in fine, sa mai citam exemplul unui asistent a carui harnicie depaseste limitele omenescului posibil caci, la un moment dat, era platit de trei europarlamentari realesi si de alti patru nou alesi in PE, asta in timp ce primea plati pentru activitate cu jumatate de norma de la alti 12 fosti MEP pentru trei luni de zile.... Acesta este contextul in care ziarul nostru, anuntand ca va urmari indeaproape evolutia ulterioara a evenimentelor, face un apel public catre europarlamentarii romani sa faca publice, pe situl personal, atat sumele de care beneficiaza personal, per capitole, din partea Parlamentului European, salariile personale si cele ale asistentilor (de la Bruxelles si din tara), criteriile de competenta dupa care au fost selectionati si sarcinile de serviciu care le revin. Paul Van Buitenen, europarlamentar, membru al Comisiei pentru control bugetar din Parlamentul European Se spune ca exista mai multe variante ale raportului de audit. Una "soft" si cealalta care contine si nume. Ce stiti despre asta? Auditorul nu si-a facut treaba cu ochii inchisi. A vazut si a notat totul: numele, cazurile, dosarele si, la un moment dat, a redactat un text primar in care sunt citate toate numele si apoi a inceput procesul de consultare cu organizatia de audit careia-i prezinta tot ce a descoperit, oferind organizatiei respective posibilitatea sa comenteze si sa reactioneze. Este un proces care a durat mult timp, peste un an de zile, din noiembrie 2006 pana in ianuarie 2008. in total, exista trei variante de lucru ale raportului de audit si mai exista si varianta finala a raportului. Exista deci patru versiuni ale aceluiasi raport. stim ca numele exista in primul text redactat de auditor si, deasemeni, ca pot fi regasite si in prima varianta de lucru a textului final. Dar scopul acestui raport de audit nu este sa descopere fraude si sa faca publice numele vinovatilor, ci sa arate care sunt slabiciunile sistemului administrativ si sa faca recomandarile necesare. Deci chiar daca exista sau nu un alt raport secret continand nume, asta nu ma intereseaza atata timp cat stiu ca numele se afla in dosarele celui care a facut auditul si vor fi accesibile in momentul in care le vor solicita cei de la OLAF. Desemeni, toate numele respective pot fi prezentate autoritatilor politice din Parlamentul European si Secretarului sau General. si totusi nimeni nu pare interesat sa deschida aceasta cutie a Pandorei! Cand citesti raportul si vezi numarul de iregularitati financiare semnalate ca exemplu, cazuri in care prestatorul extern de servicii fie ca nu exista in realitate sau nu este acreditat pentru asemenea servicii sau are ca profil de activitate ocrotirea copilului sau comertul cu lemn...si apoi citesti precizarea pe care o face raportorul si anume ca este vorba despre cazuri rezultate din analiza intamplatoare, facuta de un program specializat de computer, a doar 4% din platile efectuate, atunci realizezi ca el are dreptate cand afirma ca ne putem astepta sa descoperim iregularitati asemanatoare si in restul de 96% din platile facute in Parlamentul European (subl.n). in acest caz, nu vorbim doar despre trei sau patru europarlamentari, ci s-ar putea sa vorbim despre o suta, intr-o estimare foarte generala. Iata de ce, prin deschiderea acestei cutii a Pandorei, s-ar putea naste foarte multe complicatii pentru autoritatile politice din Parlamentul European deoarece ar putea fi implicati multi europarlamentari si unii chiar foarte influenti... Parlamentul European a decis sa nu dea publicitatii raportul, in ciuda tuturor deciziilor privind transparenta in administratie... Cred ca Parlamentul European a facut o greseala deoarece, in sine, raportul ca atare poate fi facut public: nu se dau nume, nu este indicata nationalitatea, nu se indica apartenenta la un grup politic anume si, in plus, exista niste recomandari foarte bune. Nu este doar un raport de tip negativ, ci contine recomandari practice excelente pentru a imbunatati lucrurile in sensul ca europarlamentarii sa nu mai aiba posibilitatea de a gera direct fondurile destinate platii asistentilor. Parlamentul trebuie sa fie in masura sa-i intrebe pe europarlamentari de cati asistenti au nevoie, ce grad administrativ doresc sa le confere si angajarea sa se faca pe baza unui contract standard in care sa fie incluse cerintele specifice pentru postul respectiv, iar platile ar urma sa fie facute de Parlament. Asta in cazul asistentilor care lucreaza in Bruxelles caci, pentru cei care sunt angajati sa lucreze in tarile de origine ale europarlamentarilor, raportul sugereaza posibilitatea de a avea o agentie specializata care sa aiba un set de reglementari in acord cu datele specifice pentru fiecare tara si care sa respecte si liniile directoare stabilite de Parlamentul European. Astfel, fiecare europarlamentar va fi obligat sa foloseasca serviciile acestei agentii pentru a recruta asistentii. si astfel vom fi siguri ca se platesc impozitele, taxele sociale si ca banii nu ajung in buzunarele europarlamentarilor. (Propunerea in acest sens a fost facuta deja de Comisia Europeana in 1996, dar niciodata aprobata de Consiliul European, n.n.) De ce Parlamentul European nu arata ca ar dori sa stie cine sunt cei care au fraudat sistemul, sa faca propria sa ancheta si apoi sa ceara rambursarea acestor bani care sunt platiti de contribuabilii europeni? Cred ca ati folosit un termen foarte corect: Cutia Pandorei! Asta pentru ca ceea ce se discuta acum, adica problema platilor pentru asistentii europarlamentarilor, nu este decat un inceput pentru a vedea ceea ce se petrece aici, in Parlamentul European. Mai exista si problema sumelor disponibile pentru deplasari, ni se ramburseaza deplasarile unor grupuri de vizitatori, plus o alta suma pentru inchirierea de birouri si cumpararea de echipamente electronice, plus alti bani care sunt dirijati catre grupurile politice pentru a subventiona campanii de informare...toate aceste sume au putut fi fraudate de catre europaralemtari. Dispun de exemple, de data asta cu nume, de europarlamentari care, in tarile lor de origine, au bagat in buzunarul propriu banii destinati capitolului "cheltuieli parlamentare". Bun, afirmati ca aveti cazuri, ca aveti nume...si ce faceti cu ele? Pregatesc acum propriul meu raport pe care-l voi inmana Presedintelui Parlamentului European si celor de la OLAF. Acolo vor fi cazuri clare si vor fi indicate nume. Voi cere sa se ia masuri si voi solicita ancheta asupra euroapralemtarilor respectivi si, totodata, asupra intregului sistem. Singurul motiv pentru care inca nu am trimis raportul este ca ma astept sa primesc indicatii din mai multe state membre. Nu vreau sa se spuna ca numai intr-o parte a Europei sunt probleme, deoarece stiu ca multi din Europa occidentala si din zona scandinava au comis asemenea iregularitati... Ce credeti ca poate face OLAF? Am vorbit cu ei si mi-au explicat ca s-ar putea sa fie greu de inceput urmarirea penala deoarece reglementarile din Parlamentul European sunt atat de laxe si flexibile...Sa va dau un exemplu: pentru opinia publica, nu este corect ca un europarlamentar sa-si angajeze nevasta ca asistent si s-o plateasca cu 17.000 Euro pe luna. Pentru opinia publica asta este un abuz si un scandal. Problema este ca regulamentul Parlamentului European nu interzice asta. Poti sa faci niste lucruri absolut indecente, inacceptabile pentru opinia publica, dar daca nu e interzis de regulament, atunci OLAF va avea mainile legate si nu poate declansa nici un fel de ancheta... Pai atunci lucrarea s-a inchis si nimeni nu va face nimic pentru ca, dupa regulament, orice este posibil si imaginabil. si banii s-au pierdut in neant. Am doua comentarii de facut. Cred ca acest scenariu poate fi posibil si din aceasta cauza amenint Parlamentul European cu noi devzaluiri in alte domenii si atunci poate se vor gandi bine daca trebuie sa incerce sa ascunda totul, tocmai fiindca in joc este reputatia acestei institutii. in al doilea rand, unele fapte sunt atat de grave incat sigur ca OLAF va putea gasi temeiuri pentru a argumenta nevoia inceperii urmaririi penale. Uitati-va spre exemplu la exemplul citat in raport privind un prestator de servicii al carui numar de TVA nu poate fi regasit nicaieri, deci aparent este fals, numarul de telefon indicat apartine unei alte companii...Asta, chiar in termenii legislatiei atat de laxe a Parlamentului European, constituie un fapt penal caci nu se pot face plati catre companii inexistente! Sau celalalt caz, al unui europarlamentar care detine o companie de consultanta in imobiliar si plateste salariile de asistenti parlamentari catre cei doi consultanti din cadrul companiei de imobiliare, persoane care nu sunt inregistrate ca asistenti si nici n-au fost vreodata in Parlamentul European... Am inteles corect, ce spuneti dvs acum depaseste cu mult problema initiala, cea privind salariile asistentilor, mergand mai departe, spre colegii dvs. europarlamentari... Sa va dau un exemplu, care nu figureaza in raportul auditorului dar va fi nominalizat in raportul meu. Fiecare europarlamentar poate primi 100 de vizitatori anual, fondurile necesare fiind oferite de PE Vizitaorii primesc bani de drum si o diurna zilnica. Daca, spre exemplu, un MEP din Romania primeste 40 de vizitatori si fiecaruia i se da o suma de drum de 600 de euro, asata inseamna un total de 24.000 de euro. Conform reguilamentului, nu europarlamentarul primeste banii, ci reprezentantul grupului. Deasemeni, tot conform regulamentului, grupul nu poate primi mai multi bani decat totalul cheltuielilor. Dar PE nu se oboseste sa verifice asta, atsa ca da banii coordonatorului de grup si cu asta gata, doar cu obligatia ca, daca nu s-au cheltuit decat 20000 de euro, spre exemplu, restul sa fie returnat. Dar asta nu s-a intamplat niciodata. Sunt cazuri care europarlamentarul face astfel incat coordonatorul grupului sa fie nimeni altcineva decat propriul sau asistent. Atunci el va organiza vizita si va primi cei 24.000 de euro. Dar asistentul poate inchiria un autobuz mai ieftin, cu doi soferi care lucreaza in tura si pot asigura un drum direct pana la Bruxelles, fara sa mai fie nevoie decat de o singura oprire, atunci se pot economisi mai mult de jumatate din bani. 14000 de euro raman nefolositi si ajung direct in buzunarul europarlamentarului. si am mai multe asemenea cazuri! Povestile se refera la trecut. Am auzit un europarlamentar spunand asta: "noi suntem linistiti, am intrat de curand, nu suntem afectati si nu ne intereseaza". Cam simplista abordare deoarece nimic nu spune ca ceea ce a descoperit auditorul pentru perioada 2004 nu s-a repetat si anul trecut si anul asta. Primesc semnale despre abuzuri similare care au loc acum, iar locul din care provin este Asociatia Asitentilor din PE unde asistenta mea este in comitetul de conducere. De ce sa ne limitam la perioada de timp din raportul de audit? si va mai pot spune ca vor exista si niste lucruri foarte interesante despre euro-observatori...

Cristian UNTEANU, Bruxelles