"Daca voi nu ma vreti, nici eu nu va vreau", pare a fi strategia electorala a PD-L transmisa prin intermediul secretarului executiv al partidului, Elena Udrea. "Dorim sa candidam singuri. Dorim sa castigam dupa o redistribuitie 50% plus unu in Parlament, astfel incat sa guvernam singuri. Nici nu am vrea sa punem problema daca nu. Daca totusi s-ar intampla sa avem o colaborare cu un partid - fara ca acest lucru sa se fi discutat vreodata in PD-L, dar avand in vedere, sa spunem, si declaratiile noastre de asta vara, dupa ce s-a votat la referendum in favoarea presedintelui, la momentul acela s-a propus un guvern PD, PLD si PNL, dar acel PNL care sa nu contina echipa care a tradat alianta", a declarat Elena Udrea, marti seara, la Realitatea Tv. Prin vocea Elenei Udrea, PD-L exprima, pe de-o parte, o mentalitate de invingator, benefica in batalia electorala. La razboi pleci ca sa invingi, altfel mai bine stai acasa. Pe de alta parte insa, este periculos sa nu iei in calcul posibilitatea unui esec si nu ai un plan B, potrivit ziare.com. Declaratia transanta a Elenei Udrea este si un raspuns la alianta pe sub masa dintre PSD si PNL, mai ales acum, dupa ce filialele celor doua partide au primit unda verde pentru intelegeri locale in vederea alegerilor din iunie. In antiteza, democrat-liberalii isi pun pe umeri mantia alba a luptatorilor principiali, care prefera sa fie singuri impotriva tuturor decat sa se maculeze cu aliante dezonorante. Este exact ceea ce face si Traian Basescu si, probabil, nu intamplator aceasta strategie a fost comunicata tocmai de Elena Udrea, cunoscuta ca mesager al Cotrocenilor. Atat doar ca stacheta este ridicata prea sus. Victoria absoluta pe care o clameaza Elena Udrea este ca si imposibila in conditiile in care democrat-liberalii au acum sondaje mai proaste decat inainte de europarlamentare, cand au obtinut doar 28,8 la suta. De fapt, PD-L ar trebui sa se gandeasca serios la o politica eficienta de aliante care sa-l aduca la guvernare. Nu prea are insa cu cine. Dilema fara iesire Indiferent de compromisurile pe care, pana la urma, ar putea fi dispusi sa le faca, democrat-liberalii nu au petitori. Sunt cel mai bine cotati in sondaje, dar, in acelasi timp, complet izolati pe scena politica. Elena Udrea a lansat mesajul catre "acel PNL care sa nu contina echipa care a tradat alianta". Un apel, ma tem, fara "andrisanti". Cea mai mare parte au plecat din PNL cu aripa Stoica - Flutur si sunt deja in PD-L. In acelasi timp, in PNL exista, ce-i drept, si o aripa mai flexibila prin comparatie cu "fundamentalistii" Orban- Nicolai- Antonescu, insa indepartarea lor pentru o apropiere de PD-L e putin probabila. Semnalele mai pacifiste, lansate in preajma numirii ministrului Justitiei, s-au spulberat repede, mai ales dupa ce presedintele a atacat guvernul pe tema taxei auto. In aceste conditii, dupa alegeri, PD-L risca sa ramana in opozitie sau, cum presedintele se arata hotarat sa forteze cu orice pret aducerea partidului sau la guvernare, sa formeze un cabinet extrem de fragil, daca nu chiar minoritar. In ambele cazuri, democrat-liberalii nu vor putea sa-si puna in aplicare planurile asa cum ar dori. E drept, e greu sa faci alianta cu PSD-ul intors la epoca Nastase - Iliescu. PNL insusi ar putea plati scump aceasta intovarasire. Antagonizarea totala a liberalilor s-ar putea dovedi insa o greseala foarte mare. Prizonier intr-un turn de fildes, PD-L ar putea descoperi ca strategia de tip Traian Basescu nu este general aplicabila. Presedintele a castigat si se mentine destul de bine singur impotriva tuturor, insa democrat-liberalii nu au ca partid forta si popularitatea pe care o are singur Traian Basescu. PD-L ar fi trebuit sa mizeze mai mult pe negociere si flexibilitate, instrumente politice care-i sunt insa aproape straine presedintelui. Din aceasta dilema, PD-L nu prea are, in acest moment, iesire.

T.B.