Imediat dupa declaratia unilaterala de independenta a Kosovo, NATO a precizat ca nu intentioneaza sa lase singura Pristina, informeaza agentia italiana Il Velino, citata de Rompres. "Responsabilitatea si capacitatea NATO de a garanta securitatea in Kosovo ramane neschimbata", se arata intr-un comunicat difuzat la Bruxelles, care precizeaza: "NATO reafirma ca KFOR va ramane in Kosovo, asa cum s-a convenit cu ministrii de externe, in decembrie 2007, exceptand situatia unor decizii diferite ale Consiliului de Securitate al ONU". Luarea de pozitie clara a Aliantei Nord-Atlantice survine criticilor puternice lansate de Rusia si Serbia si serveste la a clarifica, in primul rand pentru autoritatile sarbe, faptul ca Pristina nu este singura. Pe de alta parte, chiar daca in comunicat nu se mentioneaza, NATO este pregatita sa adauge alti militari la cei 17.000 deja desfasurati in teritoriu - dintre care 2.000 de italieni si 2.800 germani - la un cost total de 3 miliarde de euro anual. Potrivit Il Velino, serviciile de informatii din aproape toate tarile membre in NATO s-au aratat foarte alarmate iar notele pe care le-au trimis guvernelor lor sunt un indiciu evident in acest sens. Rapoartele cele mai recente dezvaluie ca nivelul de alarma se apropie deja de standardele care preced ciocnirile armate reale. Analistii urmaresc de mai mult timp cu o atentie deosebita miscarile de trupe si de "politie" de la granitele cu Serbia si au inregistrat cresterea prezentei militare sarbe si in Kosovo, survenita inca de la sfarsitul lui noiembrie 2007. Este vorba de "600 de elemente care apartin departamentului de Aparare si Securitate sarb in zonele Presevo si Bujanovac, in sudul Serbiei. Dintre acestia, 300 apartin fortelor speciale, desfasurate in fasia de granita cu Kosovo si cu Macedonia, la nord de Kumanovo". Este vorba de o desfasurare care, asa cum afirma surse ale serviciilor secrete italiene, e legata "de posibila inchidere a zonelor de frontiera". Aceste forte ar fi putut interveni inca din ziua declararii independentei in teritoriul kosovar, la ordinul Belgradului, in scopul conducerii unor activitati "provocatoare". Nu este o interventie armata sarba in adevaratul sens al cuvantului, asa cum ar fi dorit unele grupuri ultranationaliste de la Belgrad, ci e vorba de "sprijin acordat structurilor paralele sarbe din enclavele sarbo-kosovare, mai ales la Kosovska Mitrovica". In opinia unor analisti din serviciile secrete ale unor tari membre in NATO, este posibil si ca guvernul de la Belgrad sa puna in aplicare o forma de "represalii fata de comunitatea internationala, revocand acordurile tehnice semnate in iulie 2005 si ianuarie 2006, respectiv cu NATO si EUFOR, pe baza carora Serbia isi da acordul privind tranzitarea propriului teritoriu de catre trupele Aliantei Nord-Atlantice". Un capitol aparte este apoi rezervat activitatilor integrismului islamic. Exista puternica temere ca cercuri "islamice bosniace cu conotatie wahabita vor trimite in Kosovo grupuri de sprijin pentru cauza albanezo-kosovara. Prezenta lor este un factor latent de risc. Problematica kosovara este instrumentalizata de wahabiti pentru a intensifica actiunea de prozelitism in directia comunitatilor musulmane locale si a acelora de la Novi Pazar", teritoriul aflat intre Serbia si Muntenegru, care are o prezenta musulmana consistenta.

Robert MIRCEA