Declararea independentei provinciei Kosovo a devenit pentru clasa politica prilej de afirmare si reactii cu scop electoral. In ciuda unei aparente solidaritati in jurul ideilor de interes si siguranta nationala, reprezentantii partidelor parlamentare au profitat de prilejul nou creat, defiland pe scena cu discursuri pompoase si pline de patos cu tenta nationala. Mai putin UDMR, transformat peste noapte in calul de bataie al celorlalte formatiuni politice, din cauza promovarii ideii de autonomie a maghiarilor, si, mai nou, intr-un "Gica contra" al liniei politicii externe oficiale. La o privire mult mai atenta, se poate remarca lipsa de substanta a actiunilor, declaratiilor si asa-ziselor intentii ale politicienilor. In primul rand, UDMR, aflat intr-o continua scadere a popularitatii in randul electoratului maghiar si inghesuit si de contracandidatii din Partidul Civic Maghiar, a gasit oportuna reluarea unui discurs "radical". Scopul iesirii la rampa este clar: prin scoaterea de la naftalina a "placii zgariate" a autonomiei, udemeristii - ruginiti si harsaiti de greaua povara a guvernarii, de-a lungul anilor - spera sa recastige electoratul care dezertase la UCM, PCM, CNS si alte partide, partidulete si organizatii minuscule cu adevarat radicale si promotoare ale ideii de autonomie sau independenta a Tinutului Secuiesc sau Transilvaniei. Bineinteles, de aceasta situatie nu putea sa nu profite PRM. Gheorghe Funar a cerut imediat arestarea lui Marko Bela. Seful sau direct, pe linie de partid, Corneliu Vadim Tudor, l-a completat, adaugand imperativ scoaterea "teroristilor" UDMR de la guvernare. Daca nu ar avea tot scopuri electorale, reactia peremistilor ar trece drept normala si previzibila. La urma urmei, de inteles, daca se iau in calcul ultimele doua decenii. Numai ca, in momentul de fata, PRM, zguduit din temelii de scandaluri si lupte intestine, se confrunta cu o mare problema de imagine si scaderea drastica a alegatorilor consacrati. Oarecum timid si mult mai retinut in reactii agresive a fost PNL. Chiar daca au existat voci care au cerut revizuirea atitudinii fata de UDMR, liberalii au incercat sa impace si capra si varza, multumindu-se cu adoptarea unei pozitii "sobre" care sa demonstreze importanta actului "constient" si "responsabil" al guvernarii. Ca sa nu mai vorbim si de faptul ca PNL a avut, de data aceasta, o pozitie comuna cu cea a Presedintiei. Atitudine cu care, de asemenea, vrea sa isi atraga simpatia populatiei. Ce succes va avea, ramane de vazut. PSD, uitand colaborarea cu UDMR si intentiile autonomiste ale Uniunii, a trecut la atac, jucand cartea "interesului national". Voalat, a batut obrazul chiar si PNL, sustinand ca este inadmisibil ca un partid aflat la putere (n.r. UDMR) sa propovaduiasca precedentul Kosovo. Nici PD-L nu a vrut sa se lase mai prejos. Din pacate, i-au luat-o altii inainte. Asa ca, pe langa "uimirea" sau "nedumerirea" manifestata fata de pretentiile UDMR (fosti colegi de guvernare), Emil Boc a mai gasit o ocazie sa se ia de Tariceanu. Nici nu a mai contat ca, in perioada "coabitarii", colegii maghiari sustineau peste tot, inclusiv la Bruxelles, autonomia.

Marius BATCA