Submarinele, dintre care unul comandat de un renumit capitan german de submarine, erau parte a flotei 30, formata din sase submarine, transportate pe uscat si pe rauri de-a lungul teritoriului ocupat de nazisti, de la portul german Kiel (nord-vestul Germaniei) catre portul romanesc Constanta. Pe parcursul a doi ani, flota de submarine germane a scufundat zeci de nave inamice, trei dintre submarine fiind pierdute in lupta. In august 1944, cand Romania s-a intors contra fostului aliat, declarandu-i razboi, cele trei submarine ramase au esuat. Dat fiind ca nu mai aveau o baza pentru acostare si nici nu putea ajunge inapoi acasa, pentru ca statutul de neutralitate al Turciei a facut ca stramtorile Bosfor si Dardanele sa fie inchise, capitanilor celor trei vase li s-a ordonat de la Berlin sa-si scufunde navele. Echipajele au fost insa retinute si internate de catre turci in lagare de prizonieri. Seful echipei de cercetatori turci, Selcuk Kolay, inginer maritim, a reusit sa stabileasca pozitia submarinelor in urma cercetarilor pe care le-a intreprins in arhivele germane, a interviurilor cu supravietuitorii echipajelor respective si a explorarii fundului marii cu ajutorul sonarului. Selcuk Kolay a reusit la o prima scufundare sa atinga epava submarinului U-20, la circa 3 kilometri departare de tarm si la 24 de metri adancime. El este incredintat ca a descoperit si epava submarinului U-23, la o adancime dubla si la aproape 5 kilometri departare de orasul turcesc Agva, turbulentele obligandu-l insa sa intrerupa scufundarile. Totodata, Selcuk Kolay afirma ca este aproape de a descoperi si cel de-al treilea submarin, U-19, despre care se crede ca se afla la 300 de metri adancime si la aproape 5 kilometri departare de orasul turcesc Zonguldak. Locatia submarinelor a fost dezvaluita de unul dintre capitani

		Otto Kretschmer, supranumit "Otto cel tacut", unul dintre celebrii comandanti de submarin ai Reichului

Toate cele trei submarine au fost folosite pentru operatii contra marinei britanice, U-23 castigandu-si notorietatea pentru faptul de a fi marcat unul dintre cele mai timpurii succese germane, prin scufundarea la doar cateva zile de la inceperea razboiului a unei nave britanice in apropiere de insulele Shetland. Comanda submarinului a fost mai tarziu increditata lui Otto Kretschmer, supranumit "Otto cel tacut", unul dintre celebrii comandanti de submarin ai Reichului. In 1941, atunci cand Germania a invadat Rusia, a fost luata decizia de a folosi submarinele contra navelor rusesti. Dat fiind ca Bosforul era inchis, singura solutie era transportul lor pe uscat si pe rauri. Submarinele au fost de aceea demontate la Kiel si transportate pe Elba pana la Dresda. De aici au fost iarasi partial demontate si duse cu camioane speciale la Ingolstadt (Bavaria), pe Dunare, cu ajutorul careia ele au putut fi transportate catre portul Constanta de la Marea Neagra. Dat fiind ca submarinele au fost scufundate fara ca turcii sa vada acest lucru, locatia lor a fost un mister pana in momentul in care Kolay a facut descoperirea sa, ajutat de o harta realizata de Rudolf Arendt, fostul capitan al lui U-23. Mike Williams, director al Societatii de Arheologie Nautica, a declarat ca: "Aceasta este o descoperire semnificativa, datorita faptului ca aceste submarine au fost scufundate intentionat, deci ar trebui sa fie intacte, ca un tub sigilat. Ele sunt adevarate "supravietuitoare" ale razboiului".

M.N.