A mai cazut un mit, vechi de pe vremea anticilor greci. Dupa cinci ani de sapaturi, o echipa de arheologi din Atena sustine ca poate demonta inspaimantatoarea legenda potrivit careia spartanii isi aruncau nou-nascutii bolnavi sau prea slabi, intr-o prapastie din muntii Taiget. Ei sustin, in schimb, ca in locul indicat au fost descoperite oseminte umane, insa ca acestea ar apartine unor persoane adulte, cu varste intre 18 si 35 de ani. Ramasitele dateaza din secolele al VI-lea - al V-lea i.Hr. si confirma varianta istoricilor, potrivit carora spartanii aruncau in aceasta prapastie prizonierii de razboi, tradatorii si criminalii. Destinata a atesta caracterul militarist al Spartei antice, legenda privind uciderea copiilor a fost propagata in special in scrierile moralistului grec Plutarh. Pana astazi, istoricii sustineau ca, in Sparta, fiecare nou-nascut era examinat de sfatul batranilor. Daca arata sanatos si puternic, sfatul hotara ca va trai. Daca era infirm sau slab era aruncat in munti si lasat in voia soartei. Incapand cu varsta de sapte ani, baietii erau trimisi in tabere, unde erau pregatiti pentru viata si invatati sa se lupte in razboaie. Terifianta legenda care a ingrozit cititorii textelor cu caracter istoric sau pe amatorii filmelor gen T300T, potrivit careia spartanii isi omorau pruncii slabi, bolnavi sau cu defecte fizice, aruncandu-i in prapastie, nu are o baza reala. Specialistii sustin ca sapaturile nu indica faptul ca in zona s-ar afla ramasite ale unor copii. Cu toate acestea, expertii au descoperit in prapastie oseminte umane, ale unor adolescenti si adulti, cu varste cuprinse intre 18 si 35 de ani, a precizat Theodoros Pitsios, antropolog la Facultatea de medicina din Atena, citat de AFP. "In prapastie au mai ramas oseminte, dar acestea nu apartin unor nou nascuti, potrivit sapaturilor realizate pana pe fundul prapastiei, situata la baza muntelui Taiget, in apropiere de Sparta actuala (Peloponez). Este vorba, fara indoiala, de un mit, sursele antice despre aceasta pretinsa practica sunt, de altfel, rare si imprecise", a adaugat Pitsios. Potrivit cercetatorilor, osemintele analizate pana in prezent, datand din secolele al VI-lea - al V-lea si apartinand unui numar de 46 de barbati, confirma textele antice potrivit carora spartanii aruncau in aceasta prapastie prizonierii de razboi, tradatorii si criminalii. "Descoperirile noastre evoca un episod din cel de-al doilea razboi dintre Sparta si Messina si infrangerea eroului messinian Aristomenes si a celor 50 de razboinici ai sai, aruncati in prapastie", a mai afirmat cercetatorul. Destinata a atesta caracterul militarist al Spartei antice, legenda privind uciderea copiilor a fost propagata in special de Plutarh, in primul secol al erei noastre. Pana astazi, inscrisurile istoricilor sustineau ca, in Sparta, fiecare nou-nascut era examinat de sfatul batranilor. Daca arata sanatos si puternic, sfatul hotara ca va trai. Daca era infirm sau slab era aruncat in munti si lasat in voia soartei. In plus, copilul nu apartinea parintilor, era proprietatea Spartei. Copilul era lasat in grija mamei pana la sapte ani, cand era luat definitiv de stat si trimis intr-o tabara, care il pregatea pana la 20 de ani in arta de a lupta prin metode aspre. Cel mai brutal copil devenea conducatorul taberei si poruncea tuturor celorlalti copilasi. Adultii ii indemnau adesea la cearta ca sa vada care este cel mai agresiv si puternic. Copiii dormeau pe asternuturi din papura, pe care o adunau singuri de la rau. Iarna, cand inghetau de frig, le era permis sa doarma si pe niste scaieti, existand ideea ca intepaturile respective le dadeau senzatia de cald. Erau tinuti in frig si flamanzi. Mai mult chiar, erau incurajati sa fure mancare, abilitate ce avea sa le fie de mare folos in razboaie. Bataia era considerata o metoda buna pentru calirea trupului si sufletului. Baietii tineri trebuiau sa-i serveasca pe cei mai in varsta. Daca tanarul facea ceva rau, era muscat de podul palmei. Dupa 30 de ani aveau voie sa se casatoresca insa nu puteau sa stea cu familia decat in anumite zile. Metodele aspre ale spartanilor erau folosite pentru a obtine razboinici priceputi, diciplinati si rezistenti, in timp ce atenienii puneau accent si pe educatia spirituala pentru a avea cetateni pregatiti care sa poata participa la dezvoltarea cetatii implicandu-se si in viata politica.

C.S.