Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Tulburarile de alimentatie afecteaza din ce in ce mai multe tinere. Iar daca, pana in prezent, afectiunea parea sa atinga doar fete, se pare ca si baietii ii pot cadea victime, noteaza "News of the World". "Logodnicul meu Dan plangea la telefon. Avea vocea aproape stinsa, abia il puteam auzi. In timp ce el vorbea, am inceput si eu sa plang. Fusese diagnosticat cu anorexie si totul era din cauza mea. Eu eram bulimica, iar, in lupta cu tulburarea, Dan s-a imbolnavit si el", a maturisit britanica Louise Vickers.

Tanara, in varsta de 24 de ani, a fost intotdeauna slaba. Insa, de indata ce a parasit scoala, a inceput sa se ingrase din cauza lipsei de sport si a mancarii tip fast-food. "Lucram ca educatoare la o gradinita si niciodata nu aveam timp sa gatesc. Aveam 19 ani, 1,61 metri inaltime si 63 de kilograme. Mult prea mult pentru mine. Eram paranoica, mereu credeam ca toata lumea se uita la mine, grasana", a povestit britanica.

Apoi, in iulie 2004, fratele ei in varsta de 17 ani, Sean, a murit intr-un accident tragic. Baiatul isi petrecea timpul intr-o fabrica dezafectata si, intr-o noapte, a cazut de pe acoperis. Consumata de durere, tanara abia manca. Doua luni mai tarzu, ea slabise 12 kilograme. "Nu ma simteam mai bine, dar, pentru prima oara de la moartea lui Sean, m-am simtit i control. Am devenit bulimica. Luam multe laxative si imi provocam starea de voma dupa mese. Faceam sport in fata televizorului si alergam prin casa. Locuiam cu verisoara mea, Lisa, 29 de ani, asa ca trebuia sa fiu foarte atenta cand vomitam", isi aminteste tanara.

In vara anului 2005, Louise cantarea doar 44 de kilograme. Prietenii ii spuneau ca arata bine si baietii ii zambeau mereu. Atentia pe care o primea justifica tot ce-si facea. "Am reusit sa-mi tin secretul vreme de un an, pana l-am cunoscut pe Dan Tucker, un prieten de-al altui prieten. La 16 ani, era cu patru ani mai mic ca mine, insa mereu radia de fericire, lucru care disparuse din viata mea de la moartea lui Sean. Am inceput sa iesim impreuna, insa nu i-am povestit ca sunt bulimica. Nu a suspectat nimic si mereu m-a vazut cum mananc cine copioase. Eram impreuna de aproape un an, cand m-a surprins la casa familiei sale in timp ce vomitam in lada de gunoi. Nu il puteam minti, asa ca i-am spus tot. A fost foarte nervos si apoi suparat. Cel mai mult isi dorea sa ma refac", a povestit britanica.

Chiar daca nu locuiau impreuna, cei doi isi petreceau foarte mult timp impreuna. Dan era mereu atent cand manca si cand Louise mergea la baie. A cautat pe internet informatii despre tulburari de alimentatie si i le-a aratat si ei. Avea pielea gri si parul subtire. Insa, gradual, Dan a ajutat-o sa manance sanatos si sa renunte la nevoia de a vomita. In cateva luni, ea a inceput sa se ingrase. "In 2008, mi-a propus sa ne unim destinele si am acceptat imediat. Abia asteptam sa devin sotia lui. Era un inceput nou, departe de bulimie. Insa stresul recuperarii mele ne-a facut sa ne ceram. Discutiile in contradictoriu a ucis pasiunea din relatia noastra. Dupa ce s-a angajat, am inceput sa ma simt respinsa. Eram atat de prinsa in problemele noastre, incat mi-a luat mult timp sa observ ca Dan slabise", isi aminteste Louise.

Apoi, in octombrie 2008, Dan a sarit peste o serie de antrenamente si a venit sa ma vada. "Cand mi-a spus ca se simte vinovat ca nu a mers la sala, a recunoscut imediat sentimentul de vina, mesele mici si numaratul caloriilor. Mi-a recunoscut ca are o tulburare de alimentatie. Cand si-a dat jos tricoul si am vazut coastele, am realizat ca este anorexic. Totul, din cauza mea. Venise randul meu sa il ajut. Mama mi-a sugerat sa-l trimit la un terapeut si, in curand, mergeam amandoi la sala. Mancam mai mult si il incurajam si pe el sa o faca. In prezent, suntem amandoi sanatosi. Dan are 65 de kilograme, iar eu 50. Suntem constienti de durerea pe care am provocat-o apropiatilor din cauza tulburarilor de alimentatie. Eu sunt vinovata de anorexia lui Dan. Obsesia mea de a deveni slaba l-a coplesit. Singurul lucru bun este ca suntem mai puternici din cauza ei", a adaugat britanica.