Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Cultul personalitatii alimenteaza monstruozitatea dictaturilor. Totusi, cel instituit de Ceausescu nu ar fi atins, fara complicitatea unor artisti, proportii faraonice. O dovedeste convingator, o noua carte.

Omonim cu familiara formula de salut imprumutata din italiana, titlul inscris cu litere aurii pe coperta velina si alba a albumului publicat la editura germana Steidl, reduce la o simpla silaba "CEAU" numele dictatorului Ceausescu, pe care nimeni nu mai voia nici sa-l auda, nici sa-l rosteasca sau sa-l scrie, o buna bucata de vreme, dupa executarea acestuia si a consoartei sale, noteaza, vineri, Deutsche Welle.

Cat timp insa cei doi au fost in viata si la putere, au avut parte de o neobosita si foarte prolifica pleiada de proslavitori, cu pana si penelul. Marturii ale acestei sirguincioase activitati "hagiografice" zac in depozitele Muzeului National de Arta Contemporana din Bucuresti.

Christoph Buchel si Giovani Carmine, dupa o descindere la fata locului, s-au incumeta sa faca ceea ce criticii si istoriografii artei din Romania ar fi trebuit de mult sa indrazneasca si anume, sa publice, tematic structurate intr-un volum, reproducerile fotografice a peste 300 de tablouri inchinate cuplului Elena si Nicolae Ceausescu.

La 20 de ani dupa ce imaginile trupurilor neinsufletite ale celor doi, zacind impuscati, au facut ocolul lumii si s-au intiparit in memoria colectiva a unei generatii, deliranta iconografie a unui desantat cult al personalitatii are deopotriva efecte socante si hilare, potentate si de publicarea, la finele volumului, a asa numitului proces verbal a ceea ce a fost, de fapt, farsa unui proces.

Prima imagine, o compozitie care se vrea mai elaborata, mai sofisticata, semnata de Elena Greculesi, reproduce, in interiorul unui romb, faldurile drapelului partidului comunist pe care, in locul stemei, sta intiparit chipul "conducatorului". Axa centrala a tabloului o constituie coloana infinitului, impodobita cu panglica tricolorului.

Ultimul tablou, de un comic irezistibil, o grotesca si inimitabila mostra de arta naiva, reprezinta "cuplul infernal" ciocnind un pahar cu Stefan cel Mare. Este de fapt un tablou in tablou. Domnitorul Moldovei, al carui portret este executat stangaci, scoate bratul din cadru: in mana are o cupa de coniac pe care o intinde, spre a o ciocni, cu cupele de sampanie tinute de Nicolae si Elena Ceausescu, ambii surazatori. Tabloul se intituleaza Aniversare, si intr-adevar, pe perete, fila unui calendar indica data nasterii "geniului Carpatilor".

Daca stilistic vorbind, compozitiile, in majoritatea lor alegorice, se supun canoanelor celor mai stricte ale realismului socialist, nu lipsesc nici timidele erezii, manifestate prin epigonice zvacniri avangardiste: futuriste, cubiste, suprarealiste. Un loc aparte le revine tablourilor "naive" realizate de artisti "anonimi", intarsiilor si tapiseriilor, unele dintre ele de un comic pe cat de involuntar pe atat de irezistibil.

Cititi mai multe pe: ^http://www.dw-world.de/dw/article/0,,5035599,00.html^