Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Jumatatile de adevar si politica manusilor catifelate aplicate de lumea libera in relatiile cu Iranul si Coreea de Nord sunt vizibil falimentare. Ambele tari pericliteaza planeta, dar diplomatia impotentei continua sa spere in cumintirea Teheranului si Phenian-ului terorist. La Washington, Londra, Paris si in multe alte capitale ale lumii, vip-urile politice se autoiluzioneaza ca megalomania fanatismului poate fi infranta cu vorbe comode. Un mare barbat al spiritului englez, l-am numit astfel pe John Stuart Mill, spunea candva ca dictonul conform caruia adevarul triumfa intotdeauna, in ciuda persecutiilor, este, desigur, unul dintre acele neadevaruri agreabile pe care oamenii le repeta, luandu-se unii dupa altii, pana cand le transforma in locuri comune, in timp ce intreaga noastra experienta le infirma.

Experienta noastra cu comunismul in genere, si cu cel nord-coreean in special, sau cu fundamentalismul islamic, ar fi trebuit de mult sa mobilizeze toate resursele politice, economice si militare ale democratiilor pentru a desfiinta sau cel putin limita raul atomic cultivat in Coreea de Nord si Iran. Dar in lipsa unei vointe comune, Coreea de Nord sfideaza lumea cutremurand pamantul cu experimentarea unei bombe atomice, iar presedintele Iranului Mahmoud Ahmadinejad a indraznit ieri sa respinga propunerea de impaciuire occidentala.

Nu obraznicia atomica nord-coreeana si amenintarea mediului planetar preocupa lumea, ci picanteria daca incarcatura atomica detonata era de puterea bombei atomice americane care a distrus Hiroshima sau forta ei kilotonica era mai redusa. Eu am incredere in Institutul geologic american, care a stabilit la 4,7 grade pe scara Richter cutremurul provocat de explozia nucleara nord-coreeana. Orice capitala din lume s-ar fi transformat in praf, pulbere si radioactivitate daca un asemenea focos nuclear ar fi cazut in centrul ei. Stabii comunisti ai Coreei de Nord arunca cu praf in ochii lumii. Experimentul atomic va asigura pacea si securitatea intregii peninsule coreene si chiar a Asiei, spun cinicii lideri comunisti nord-coreeni. Hartia, o stim, suporta orice ineptie, orice neadevar.

Cum de a fost lasata Coreea de Nord comunista sa se inarmeze cu bombe atomice e o alta poveste urata despre adevarul care umbla prin lume schiop si neluat in seama. In ochii acestei lumi se desfasoara acum inarmarea atomica a Iranului, si vedem cum disponibilitatea democratiilor de a exercita presiuni economice, politice si, eventual, militare viabile e insignifianta. Ahmadinejad isi rade in barba de aceste asa-zise sanctiuni si ieri a respins planul occidental de "inghetare a proiectului atomic contra inghetarii sanctiunilor". O masura intermediara pana la semnarea unui tratat definitiv. Aceasta propunere generoasa a fostului presedinte al Statelor Unite, George W. Bush si a Uniunii Europene, a fost ieri respinsa cu dispret de Ahmadinejad. Concomitent, el a respins si acuzatiile ca specialisti nord-coreeni si tehnologie nucleara nord-coreeana contribuie la fabricarea primei bombe atomice iraniene. Ahmadinejad refuza de multi ani impaciuirile occidentale si impinge cu incapatanare Iranul pe drumul inarmarii atomice.

Peste trei saptamani, in finalul campaniei de alegeri care se desfasoara in Iran, e posibil ca Ahmadinejad sa fie reales in functia de presedinte al Iranului. Iranul se va afla in pragul obtinerii primei sale bombe atomice. Superioare celei experimentate de nord-coreeni.

Cand adevarul se taraste schiop prin coclaurile politicii mondiale, exista un loc unde amenintarile atomice ale lui Ahmadinejad sunt luate in serios. "Cine ne va apara de amenintarea iraniana daca nu armata noastra?", a intrebat ieri retoric primul-ministru israelian Benjamin Netanyahu. Chemat in fata Comisiei de Externe si Securitate a Knessset-ului (Parlamentul israelian), generalul Gabi Ashkenazi, seful Statului Major al armatei israeliene, a declarat: "Iran continua proiectul sau de inarmare nucleara, care pericliteaza stabilitatea si securitatea intregului Orient Mijlociu. Exista un dialog americano-iranian, putin probabil ca va fi incununat de succes. Ca sef al Statului Major Tzahal, pregatesc toate optiunile".