Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Foarte rapid, stringenta chiar, problema deschiderii unor coridoare umanitare se pune nu numai in Gaza, ci si in cazul statelor europene care comunica acum public faptul ca rezervele lor nationale nu sunt suficiente decat in termeni de ore, zile sau saptamani, in cel mai bun caz.

Noi pe ce ne bazam? Adevarat, mesajul oficial ne asigura ca avem suficiente rezerve pana la primavara, cel putin in ce priveste aprovizionarea populatiei. Dar, in sine, problema este oare intr-atat de serioasa incat sa devina una de securitate si siguranta nationala si sa fie tema unei eventuale reuniuni de urgenta a CSAT? Sunt oare indreptatiti cetatenii Romaniei sa stie care sunt rezervele strategice de care dispune tara noastra si ce cantitati de combustibil si gaze sunt stocate pentru situatii de criza si care este capacitatea noastra de productie maximala de energie electrica? Sigur ca o parte a acestui raspuns reprezinta un secret militar si, ca atare, dezvaluirea unora dintre date sau locatii ar fi contrara logicii sigurantei nationale. Numai ca situatia in care ne aflam acum tinde, de la o ora la alta, sa devina una exceptionala, din moment ce a fost taiata aprovizionarea cu gaze in cel de-al doilea punct de intrare. Pe de alta parte, in acelasi paragraf, trebuie sa includem si intrebarea daca, da sau nu, Romania ca stat membru al UE si NATO, are incheiate acorduri de cooperare cu celelalte state membre care sa permita eventuale importuri de urgenta din stocurile strategice existente la nivel european. Intr-atat de grava este situatia sau transmitem doar un mesaj alarmist si inutil?

In ultimele 48 de ore, semnalele dramatice, fara precedent, au fost date de toate tarile din jurul nostru, dar unda de soc ajunsese ieri si in Franta sau Italia, cu scaderi ale cantitatilor de gaze importate de 75-80% si cu o diminuare semnificativa a presiunii inregistrata pe conducta de aprovizionare inspre Germania. Tari unde retelele electrice sunt considerate drept o prima punte de salvare, dar in conditiile in care cetatenilor li se atrage deja atentia asupra riscurilor foarte serioase de supra-sarcina in cazul in care incalzirea ar urma sa se faca in principal pe baza de energie electrica. In cazul Romaniei, care este institutia responsabila pentru centralizarea datelor esentiale privind situatia energetica? In afara de asigurarile necesare si binevenite, nu este oare cazul ca cineva sa dea si argumentele concrete pentru aceste afirmatii? Romania, asemeni tuturor tarilor europene, este supusa in acest moment unui atac real, arma energetica fiind infinit mai eficace, mai rapida si mai ampla prin efectele sale decat orice tip de ofensiva militara clasica. Victimele sale potentiale nu mai sunt nici armate, nici tinte militare sau aglomerari urbane unde s-ar putea ascunde ceva teroristi. Sunt luati acum ostatici - si devin victime directe si nu colaterale - cetatenii unor tari intregi, ba chiar, daca situatia mai continua cateva saptamani, ai unui intreg continent. Nu este vorba doar despre rezultatul dramatic al unui diferend comercial intre Rusia si Ucraina, ci despre exploatarea cu buna stiinta a dependentei energetice a UE in raport cu Rusia. Dar si de folosirea la maximum a divergentelor europene care apar cu regularitate in momente de criza, fiind acum vizibila mai mult decat oricand lipsa de solidaritate la nivelul structurii europene si reintoarcerea in mare viteza la solutia supravietuirii nationale. De unde, destul de previzibil de altfel, fiecare dintre marii actori vor continua discutii la Bruxelles dar vor intra si in negocieri bilaterale cu Rusia. Sau, posibil, se vor forma carteluri de state care vor negocia conditiile reluarii unor dicutii mai vechi (North Stream) sau pentru alte noi trasee.

In cazul nostru, speranta este ca aceasta criza va revaloriza apetitul pentru traseul Nabucco, daca se va putea rezolva intr-un fel sau altul marea problema politica si de securitate pe care o constituie prelungirea inspre Iran, tara care deja a contractat traseul de rezerva anuntat de mai multi ani, cel inspre Armenia. Defavorizand initiativa europeana si deschizand un nou front de lucru pentru rusi? Raspunsul ar trebui sa apartina diplomatiei europene si ar trebui dat foarte repede, folosind singurul argument pozitiv al acestei crize, adica presiunea enorma creata asupra Europei si care valorizeaza pozitia constanta a tarii noastre in favoarea proiectului respectiv.