Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Repercusiunile bombardArii Iranului ar trebui sa fie clare: inchiderea Stramtorii Hormuz, crestea rapida a preturilor la petrol, posibila razbunare impotriva Israelului si chiar o deteriorare mai mare a situatiei din Irak si Afganistan.

Sigur cA nici cealaltA alternativA nu este mai sigura. Un Iran inarmat nuclear ar schimba intregul mediu de securitate al regiunii si, data fiind ostilitatea dintre Iran si Israel, doua astfel de puteri nucleare ajunse in punctul unei confruntari ar constitui o amenintare.

PreSedintele iranian Mahmud Ahmadinejad a declarat deja ca Iranul vrea sa dezvolte o tehnologie de imbogatire a uraniului in scopuri industriale. Toata lumea este de acord ca Iranul are dreptul sa faca acest lucru. Dar lumea este divizata in ceea ce priveste faptul ca Iranul chiar face in prezent ceea ce spune.(..) Iranul dispune de peste 3000 de centrifuge, in pofida sanctiunilor si amenintarilor internationale. Potentialul armat al Iranului reprezinta pericolul real si aici trebuie sa actioneze mecanismele internationale.

Iranienii au sustinut mereu ca vor continua sa isi onoreze angajamentele si sa-si deschida usa, pentru a fi verificati, dat fiind faptul ca sunt membri ai comunitatii non proliferare. Dar comunitatea internationala trebuie sa arate mai mult respect fata de scopurile industriale curente ale Iranului daca vrea o cooperare cu Teheranul.

Primul pas este acela de a linisti senzatia Iranului ca este asediat. Din fericire, exista voci in America si in alte parti ale lumii care sustin ca trebuie antamate discutii cu Iranul la cel mai inalt nivel.(...)

Iranienii au un sentiment al continuitATii, daca nu chiar al superioritatii, nascut dintr-o cultura bogata si veche, ce a supravietuit timpurilor moderne. De asemenea, au un inradacinat simt al insecuritatii, datorat frecventelor cuceriri si dominatii, si care s-a agravat in zilele noastre din pricina prezentei trupelor americane la vestul granitei lor, in Irak, si la est, in Afganistan. (...) Ca si in cazul Coreei de Nord, vecinii Iranului ar putea furniza mecanismul corect pentru a crea o relatie mult mai transparenta intre Iran si restul statelor. In asa numitele "negocieri in sase", vecinii Coreei de Nord au oferit motive tangibile regimului Kim Jong Il pentru a abandona programul nuclear al tarii sale. Cel mai important dintre acestea a fost renuntarea la izolarea economica a Coreei de Nord. Si Iranul se simte asediat, desi nu este izolat: depinde mult de comert si nu doar ca vanzator de petrol.(...) Statele vecine Iranului trebuie sa convinga liderii de la Teheran ca si iranienii pot participa la bunastarea regiunii si chiar pot deveni lideri regionali. Doar un Iran deschis, complet integrat in economia regionala si caruia i se acorda un rol comparabil cu marimea si potentialul sau economic va putea sa modereze mentalitatea defensiva a acestui stat.

Un pas extrem de important pentru Occident ar fi acela de a incepe sa perceapa Iranul drept un distribuitor alternativ de gaze, propunand Iranului o legatura la conductele White Stream si Nabucco, aflate in prezent in dezvoltare pentru a aduce gaz din Asia Centrala in Europa.

JudecATile Occidentului privind motivele si actiunile Iranului nu ar trebui sa fie deformate de mandria iraniana. Vom putea intelege intentiile reale ale Iranului doar implicandu-i si pe iranieni, si nu punandu-i la colt.

Vartan Oskanian, ministrul armean al Afacerilor Externe din 1998 pana in aprilie 2008, este fondatorul Civilitas Foundation.

Copyright: Project Syndicate, 2008.

www.project-syndicate.org