Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Inainte de toate, nu inteleg de ce sunt evocate la un loc cazurile generalilor Victor Atanasie Stanculescu si Mihai Chitac, condamnati, dupa cum se stie, la 15 ani inchisoare si degradare militara, in procesul Revolutiei de la Timisoara, si ale caror recursuri au fost respinse de Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizie definitiva, la 15 octombrie.

Dupa unele informatii, s-ar pune la cale eliberarea lor, pe motive medicale; mai probabil, la mijloc sunt considerente politice...

Daca e vorba de o scoatere "basma curata" - procedeu politic utilizat, de-a lungul istoriei, si in alte tari, desi blamabil - atunci trebuie subliniat ca, diferenta dintre cei doi este, sub raport moral si politic, enorma. Sa nu uitam niciodata aceasta diferenta! Generalului Victor Stanculescu ii revine meritul inestimabil de a-l fi "tradat" pe Ceausescu; altminteri, aveam razboi civil si interventie militara ruso-maghiara. Piciorul in ghips si participarea generalului la executia odiosului dictator ne-au scutit de un dezastru national. Ne facem de ras daca trimitem, acum, la inchisoare pe unul din principalii actori ai "dezbararii" tarii de Ceausesti.

Bineinteles ca intr-o revolutie se intampla sa cada si oameni nevinovati. A trimite insa de aceea pe generalul Stanculescu la puscarie inseamna a face jocul nostalgicilor actuali ai comunismului (nu chiar putini la numar...). Fostii securisti isi vor freca mainile: vor putea cere despagubiri pentru prejudiciile morale suferite!

Si aceasta nu-i totul! Generalul Stanculescu a fost ministru in unele guverne de dupa revolutie, ar fi putut de zeci de ori parasi definitiv tara care i-a incredintat in aceasta calitate misiuni importante in strainatate. Domnul Ion Iliescu cunoaste cel mai bine aceste aspecte si nu-i de mirare, deci, ca protesteaza. Altceva cere tara: adevarul despre revolutie!

Cat priveste pe generalul Mihai Chitac, el a fost in iunie 1990 unealta de care noul regim Iliescu s-a servit pentru a se rafui cu opozitia, cu partidele istorice in primul rand. El ar trebui, sub o forma sau alta, sa ceara iertare celor pe care i-a injosit cu sprijinul minerilor. Dar nu numai el, ci si alti proeminenti ai epocii.