Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Meciul de sambata seara de la Constanta parea a fi ori ultima imbalsamare ori prima resuscitare a unui selectioner de mult expirat, in ciuda celor trei calificari din repertoriu.

N-avea sa fie nici una nici alta, iar asta fara ca amintitul Victor Piturca sa aiba vreun amestec in macar una dintre aceste variante. Aceasta deoarece din asteptata infruntare dintre Romania si Franta n-a rezultat decat o disputa a dezaxatilor, una consemnabila nu atat prin realizari, cat prin neizbanzi, prin perioade haotice de joc mai intai de-o parte, apoi si de cealalta, o partida care l-a deprimat pana si pe cel mai ilustru dintre spectatori, portughezul Jose Mourinho. In ce priveste echipa noastra, 2-2-ul de la final oglindeste o realitate despre care nu stii ce sa crezi: s-o pupi sau s-o iei la palme.

Surprinzator pentru toata lumea, inclusiv pentru selectionerul nostru, ai lui Piti au abordat partida ireal de ofensiv si au reusit sa deschida iute scorul, aproape fara sa-si dea seama. Era ceva in dreptul nostru, iar asta conta mai mult decat faptul ca respectiva izbanda s-a datorat in mare parte hazardului oferit de defensiva adversa. N-avea sa fie numai atat, intrucat la scurt timp, ai nostri aveau sa capete un aproape neverosimil 2-0 la capatul unei faze neantrenabile, una de rutina fotbalului englez de acum 40 de ani, mai actuala acum la noi decat la ei atunci, adica centrare din corner de pe dreapta si reluare cu capul in plasa a lui "Gulliver" Goian, traseu care a facut palmares mai multor antrenori. Exceptional, de neasteptat, culmea ca si meritat! Problema e ca de aici avea sa inceapa adevarul, pentru ca se terminase cu hazardul, cu jocul "la plesneala" si urmau sa apara artistii, non-lautarii, care chiar erau lipsiti de un dirijor cerebral, intrucat al lor, Domenech, este tot un fel de Piti, ba chiar intr-o varianta mult mai grobiana. Ar fi vorba in primul si in primul rand de Ribery, jucatorul lui Bayern revenit dupa o lunga absenta, care a umilit intr-un hal de nedescris, imoral chiar, intreaga noastra echipa. Un jucator fabulos, care in momentul inlocuirii avea sa-i entuziasmeze pana si pe suporterii de la peluza mojicilor, ce huiduisera imnul Frantei, acestia aplaudandu-l si scandandu-i indelung numele.

El a fost cel care a si inscris primul gol la francezilor in urma unei faze pe care Piturca ar trebui s-o fi bagat bine la cap, in cazul in care va mai dori sa antreneze la acest nivel. Umilinta la care au fost supusi jucatorii nostri a continuat, Ribery, satul sa-l ridiculizeze la infinit pe Rat, mutandu-se mai spre centru, unde a facut deseori instructie de nedescris cu cei plasati de Piti prin zona, cu Chivu inclusiv. Insa pentru ca francezii sa egaleze n-a mai fost nevoie de Ribery, fiindca de asta s-a ocupat noua vedeta din Hexagon, Gourcuff, acesta plesnindu-l pe Lobont sub bara dupa un sut de la 30 de metri, probabil golul zilei in Europa. 2-2! Ultimele minute ale intalnirii l-au cantonat pe Piturca, de multe ori de gat cu arbitrul de rezerva, langa tusa din dreptul bancii tehncie, acesta strigandu-i in repetate randuri olteanului Costea noua sa idee tactica: "Rupe jocul, faulteaza pe cineva departe de careul nostru, baaaai!" Un joc incheiat in corzi de tricolori, care in agonia mentinerii rezultatului de egalitate, nici nu-si mai aminteau ca la un moment dat condusesera cu 2-0 acea bizara selectionata a Frantei din startul primei reprize.