Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Argumentul folosit in negocierile care au precedat reuniunea de la Bucuresti a fost ca, odata obtinut un asemenea statut pentru Georgia, Rusia nu va indrazni vreodata sa sprijine deschis nici Abhazia si nici Osetia, deoarece ar fi posibil ca Alianta sa replice prin trimiterea in zona a unor elemente din forta sa de reactie rapida ca un fel de forta de interpunere sau de mentinere a pacii. Mecanismul tehnic ar fi acesta: Georgia, ca stat membru al Parteneriatului pentru Pace, poate cere - asa cum a si facut-o deja - convocarea in regim de urgenta a Consiliului Aliantei Atlanticului de Nord pentru consultari. Cu siguranta ca va urma o discutie cu final deschis deoarece din Parteneriatul pentru Pace face parte si Rusia. Numai ca lucrurile se pot complica datorita faptului ca Rusia are, la randul sau, o cale de atac proprie, posibil de convocat si ea, tot in regim de urgenta: Consiliul NATO-Rusia.

SA presupunem, ceea ce este extrem de dificil de imaginat in actualul context, ca vor exista presiuni americane pentru ca NATO sa decida activarea unor elemente din Forta de reactie rapida sau sa adreseze un apel tarilor din Parteneriatul pentru Pace sa formeze o forta de interpunere. Numai ca, dupa episodul Kosovo, NATO a decis sa nu se mai afle niciodata in postura de a da explicatii juridice privind motivatia unei expeditii militare justificate numai prin propria decizie, adica cea a Consiliului ambasadorilor. S-a spus atunci, s-a repetat de sute de ori mai apoi, ca orice misiune militara (alta decat cea efectuata pentru protejarea teritoriului NATO in termenii angajamentului de aparare colectiva) nu se va face decat conform unei abrobari date de Consiliul de Securitate al ONU. La care Rusia are drept de veto.

Si atunci, ce va face NATO? Cu siguranta, va protesta energic impotriva unei dezvoltari periculoase a conflictului. Va cere partilor sa dea dovada de o extrema retinere si oprirea imediata a ostilitatilor. Eventual, va sesiza Consiliul de Securitate asteptand indicatii. Va convoca oare o reuniune de urgenta a Parteneriatului pentru Pace la nivel inalt, cel al sefilor de state si guverne, pentru a decide trimiterea in zona a unei forte de interpunere? Foarte greu de imaginat ca asa ceva s-ar putea intampla deoarece multe dintre tarile participante sunt legate de piata CSI si pesemne ca au primit deja niste semnale discrete privind preturile la livrarile de gaze si petrol in perioada urmatoare.

Criza de acum dintre Osetia si Georgia este raspunsul Rusiei la decizia Summitului de la Bucuresti. Daca o intelegem la acest nivel, atunci sensul este un mesaj care precede, dar si justifica miscare urmatoare a Rusiei, pe o tabla de sah la care vrea sa i se recunoasca pozitia de actor global pe aceeasi scara de putere cu NATO. Nu Georgia conteaza. Osetia si mai putin. Ceea ce este important acum este demonstratia de putere sau, dimpotriva, de impotenta. Si nici macar acesta nu este finalul caci, fara o rezolvare exemplara a situatiei, care va mai fi valoarea solidaritatii pe care o propunea, fie si implicit, mesajul Summitului de la Bucuresti? Care va mai fi valoarea reala a Parteneriatului pentru Pace, mecanismul in care NATO isi pusese atatea sperante ca formula de disuasiune pasnica?

DacA singura speranta este ca Rusia sa fie draguta si intelegatoare si sa ajute NATO sa fie o organizatie credibila, s-ar putea ca cineva sa aiba o foarte mare problema. Iar Rusia, cel putin pana in acest moment, si-a pozitionat piesele pentru a castiga si daca, in momentul in care cititi aceste randuri, anunta, cu nespusa marinimie, ca intoarce diviziile din drum.