Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Autoproclamarea pesedistilor drept castigatori certi ai alegerilor din 2008 este o caricatura a credintei in mitul eternei reintoarceri. Chiar daca unii dintre ei sunt in stare sa consulte scrierile lui Mircea Eliade pe acest subiect, nu le va folosi la nimic. Dupa guvernarea coalitiei stranse in jurul CDR, 1996-2000, cand sperantele enorme ale romanilor au condus la o dezamagire si mai mare, PDSR-ul de atunci si Iliescu au revenit la putere, fara a fi avut nici un merit. Electoratul a suferit o pierdere de memorie, uitand contraperformantele partidului condus de Iliescu intre 1990 si 1996. Aceasta istorie nu se va mai repeta. Nici macar in forma caricaturala.

PSD-ul pare singurul partid din Romania incremenit in proiect. Nu s-a reformat si nici n-a renuntat la liderii considerati compromisi. Ceilalti actori politici s-au schimbat sau chiar au disparut ori nu mai conteaza. De pilda, sa ne gandim cum era PD-ul condus de Roman si cum este PD(-L)-ul condus de Basescu (si Boc). Sau cum era PNL-ul condus de Quintus si cum este cel condus de Tariceanu. Din categoria disparuti sau nu mai conteaza sunt PNtCD, PSDR, PRM, PUNR, etc. Iar situatia politica este cu totul alta.

Intre 1996 si 2004, s-au produs in Romania trei alternante guvernamentale (pentru Huntington erau suficiente doar doua - "testul dublei alternante" - pentru a considera ca democratia intr-o tara s-a consolidat). Modelul alternantelor la guvernare nu se va mai repeta in 2008. Pentru simplul motiv ca Basescu a reusit performanta istorica de a forta PNL-ul sa devina aliatul PSD-ului, prin respingerea proiectului de transformare intr-o anexa la "partidul prezidential." Numai ca astfel a disparut si clivajul dintre fortele politice din jurul lui Iliescu si fortele anti-Iliescu, anti-FSN/PSD. Degeaba incearca Geoana sa-si prezinte acum partidul drept o forta de stanga care a luptat mereu cu partidele de "dreapta", pentru ca de cand a iesit PD-ul de la guvernare, liberalii au rezistat datorita coalitiei parlamentare cu pesedistii. Prin urmare, "de facto", PSD-ul nu a fost in opozitie. Ideea ca se mai poate produce o alternanta in 2008 devine ciudata.

PSD-ul nu mai este ce a fost odata si nu mai este nici macar singurul partid mare din Romania. Enorma disproportie dintre FSN/PDSR/PSD si toate celelalte partide, care erau partide mici, a fost factorul decisiv din politica romaneasca, care a dus si la formarea celor doua "anomalii", Conventia Democratica si Alianta DA. Aceasta disproportie nu mai exista. In consecinta, criteriul pozitionarii "pro" sau "contra" PSD nu mai este nici unic, nici operational. Oricare dintre celelalte doua forte importante (PNL sau PD-L) se poate alia cu PSD. La fel de posibila este insa reimpacarea istorica dintre PNL si PD-L, dintre Tariceanu si Basescu. Ceea ce ar impinge PSD-ul la granita dintre irelevanta si inutilitate. Cu PC-ul lui Voiculescu cu tot.

Romania a iesit din stadiul de tara a dezechilibrelor dintre partidul hegemonic si restul partidelor mici. Alegerile locale din 2008 ne indica o tendinta inedita - sistemul celor "trei mari partide", plus partidul regional-etnic. Celelalte partide nu mai au loc. Romania va fi dominata de cele trei forte care domina si Parlamentul European - popularii, social-democratii, liberalii. Vechile modalitati de a face politica sunt demodate. Am intrat intr-o perioada istorica noua. Sunt alte reguli. Cele mai multe nu au fost inca explicitate. Vor fi. Insa abia in alegerile parlamentare din 2008, in alegerile prezidentiale si europarlamentare din 2009, precum si in formarea noilor majoritati si a viitoarelor guverne. In ciuda lamentarilor diletantilor politici, pentru care totul este la fel, in ultimii doi ani s-au petrecut schimbari cruciale in politica din Romania. Iar PSD-ul nu mai este nici partidul dominant, nici partidul indispensabil. Concluzia? Nici celelalte partide mari nu pot deveni dominante ori indispensabile. Sistemul politic s-a echilibrat.