Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

LOCURI IN INIMA

Nici in intreaga Romanie, nici in capitala ei nu sunt prea multe muzee, cum stim, care sa isi inteleaga rolul de promovare a valorilor si sa nu ramana doar la statutul de arhive pastratoare ale trecutului. Muzeele care sa functioneze ca mici centre culturale sunt cateva in Bucuresti, dar vara nu este, desigur, anotimpul in care sa ne asteptam la ispravi remarcabile din partea lor.

Muzeul Literaturii Romane, situat intr-o cladire cu o istorie bogata, este unul dintre centrele vietii artistice de la noi. E gazda buna pentru expozitii, ateliere si concerte. Cel mai important e ca are memorie si ii tine minte si pe scriitorii trecutului, si pe cei ai prezentului. Acestora din urma le dedica diverse evenimente, lansari de carte, sesiuni de lectura si mai frecventatele seri de poezie si muzica, care se intampla, de obicei, vinerea, in cafeneaua unde se strange boema, mai veche si mai noua.

Atractia high-life-ului devine arhiva

In cladirea din Bulevardul Dacia muzeul nu se afla de mult, ci doar din anii '70. Restaurarea si reamanajarea ei s-a petrecut doua decenii mai tarziu, astfel incat se respecte planurile arhitectonice initiale.

Despre trecutul ei glorios, sa amintim doar ca, la inceput, in secolul al XIX-lea, casa lui Scarlat Kretzulescu, cumparata de la familia Villara, se invecina cu gradina lui Ionel Bratianu. Si pana la moartea stapanului cosmopolit, cu gusturi alese, a fost o atractie a high-life-ului. Poate si datorita serelor de rodii si lamai, si gradinii care gazduia specii rare de plante. Mai tarziu, a intrat in proprietatea baronului Frank, presedinte al Bank of Romania, iar apoi a devenit proprietate de stat, s-a depersonalizat si a fost o solutie care a a oferit gazduire mai multor institute de-a lungul anilor. Dupa ce a incetat sa fie muzeu roman-rus (?), a devenit sediul principal al Muzeului Literaturii Romane, infiintat de Perpessicius in anii '50, cu ajutorul unor intelectuali si artisti importanti, cum ar fi Tudor Vianu, Tudor Arghezi, Serban Cioculescu etc. A fost al doilea sediul al tanarului muzeu, caci primul fusese Casa Toma Stelian de pe Kiseleff.

Detalii de atmosfera

Ce fel de exponate continue muzeul? Inainte de a raspunde la intrebare, ar fi precizat ca fondul pe care il poseda este de 300.000 de obiecte, dar nu toate sunt expuse, fireste.

Cele pe care le vedem in parcursul care reconstituie modern si sintetic istoria literaturii noastre tinere, de la apusul Evului Mediu pana in a doua jumatate a secolului XX, sunt exponate folosite la recompunerea atmosferei in care se petrece actul creator, astfel detaliile sa ne duca in cabinetele de lucru ale scriitorilor. Asa ca daca vreti sa vedeti fotografii originale cu Ioan Luca Caragiale, scrisul marunt, cu multe completari si stersaturi al lui Mihail Sadoveanu, impreuna cu obiecte personale precum scrinul chinezesc sau jocul de sah, o puteti face intr-un loc prietenos, care nu inhiba prin solemnitate, caci nu astfel a fost gandit. Fiecare sertar din modernele cutii de sticla ce contin exponatele reconstituie sau sugereaza, discret si schematic, nasterea unei carti. Restul depinde de imaginatia fiecaruia. O sa vedeti fotografii de epoa cu diversi scriitori, obiecte ca stetoscopul lui Vasile Voiculescu, uneltele de scris, jobenul si papionul lui Liviu Rebreanu, jiltul impunator, din lemn, al lui Ion Vinea, un evantai al lui Vasile Alecsandri, lampa de birou a lui George Cosbuc etc. Un coupe-papier sau un presse-papier din secolul al XIX-lea sau din urmatorul indeamna la reverie, oricum, pentru ca astfel de obiecte au devenit, intr-adevar, obiecte de muzeu...

Manuscrise pretioase

In ceea ce priveste manuscrisele, in expozitia permanenta nu sunt etalate foarte multe. Muzeul are 300 de colectii de manuscrise. Cele mai valoroase, semnate de Alecsandri, Maiorescu, Blaga sunt in arhiva. Cele mai pretioase pe care le puteai vedea expuse, chiar in prima sala, sunt Biblia de la Bucuresti (sau Biblia lui Serban Cantacuzino), Cazania lui Varlaam de la 1643 sau "Istoria cresterii si descresterii Imperiului Otoman", cartea lui Dimitrie Cantemir din 1745.

Pacat ca bogatul material memorialistic al institutiei nu ii este accesibil cititorului de rand. N-ar fi putin lucru sa ai in fata ochilor, chiar si intr-o cutie de sticla, scrisori scrise de Marcel Proust, Martha Bibescu, Aldous Huxley, Paul Valery, Giovanni Papini etc. Muzeul are asa ceva in colectia de documente istorico-literara, dar nu in expozitia permanenta.

Desi greu de pus in practica, ideea unui muzeu al literaturii conceput cronologic s-a concretizat aici intr-un spatiu placut care nu se repeta pe sine deloc. Iar continutul lui ar putea chiar starni curiozitatea tinerilor recuperabili din punct de vedere intelectual.