Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

In ciuda celor trei alternante guvernamentale din politica postcomunista, la putere a ramas mereu cea mai puternica formatiune politica transpartinica: PARTIDA CORUPTILOR. Spre deosebire de democratiile consolidate, unde primeaza protectia consumatorilor sau interesele cetatenilor, la noi primeaza protectia coruptilor si interesele oligarhilor.

Pe vremea cand formatiunile civice si aliantele electoral-politice de genul Alianta Civica si Conventia Democratica isi anuntau programele lor morale anticoruptie, ne inchipuiam ca singura conditie pentru lupta eficace anticoruptie era inlaturarea de la putere a lui Iliescu si a formatiunii sale.

De doua ori a fost inlaturata de la putere formatiunea cu nume schimbator a lui Iliescu (FSN-FDSN-PDSR-PSD), dar lupta anticoruptie tot nu s-a incheiat. De fapt, parca nici nu a inceput, desi au trecut deja patru ani de cand Traian Basescu anunta inaltarea tepelor in Piata Victoriei. Noul Vlad Tepes se cam lasa asteptat in politica romaneasca.

De ce nu se intampla nimic sau mai nimic in lupta anticoruptie? De ce prospera marii corupti, indiferent cine este la putere?

Sunt multe cauze. Vizibile, invizibile, mai putin vizibile. Cauze usor de inteles sau mai greu de explicat. Parca vad ca daca ma apuc sa analizez fenomenul, iar se pune de un proiect de carte, pe care nu apuc sa o termin, pentru ca daca trec la documentare si strangerea probelor intru intr-un labirint de cercetare din care nu am sanse sa ies decat dupa cativa ani. Asa ca voi analiza fenomenul doar partial, cat imi permite spatiul restrans al editorialului de fata.

La Costinesti, la Congresul avocatilor, presedintele Basescu le-a spus avocatilor autohtoni ca "nu puteti ridica nivelul onorariilor fara sa fiti performanti!" inca o data, fostul primar al Bucurestiului este pe langa subiect. Avocatii sunt singurii performanti din sistemul juridic romanesc sau, mai exact, sunt cei mai performanti. Sa luam cazul lui Sile Pietroi, un mafiot recent eliberat de catre judecatori, dupa ce politia, procuratura si chiar serviciile secrete s-au chinuit sa-i dea de urma si sa-l aresteze.

Un alt caz celebru este cel al exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate de catre avocatul-parlamentar Sergiu Andon la Curtea Constitutionala fata de Legea 187/1999 cu privire la deconspirarea Securitatii ca politie politica, care statea la baza functionarii CNSAS. Curtea Constitutionala i-a dat dreptate aparatorului lui Dan Voiculescu, iar vechiul CNSAS a fost desfiintat.

Mai am o multime de alte cazuri. De pilda, cele in care o serie de celebritati din lumea afacerilor si politicii nu ajung in instanta, in ciuda faptului ca tot felul de procuraturi si deneauri lucreaza de ani de zile impotriva lor. Avocatii acestor celebritati si clientii lor abia asteapta sa ajunga in instanta, pentru ca stiu ca vor obtine decizii favorabile. Am pus la un loc cazuri deosebite, nu toate de corupti, pentru a sublinia o tendinta importanta. Desi lumea vorbeste despre fragilitatea democratiei noastre, totusi sistemul de protectie a drepturilor universale ale omului si a libertatilor individuale functioneaza perfect cand se pune in miscare masinaria avocateasca, iar individul (nu oricare, ci mai ales cel cu bani) este protejat. Iar in categoria individului protejat de democratie, care beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, intra si coruptul. In jurul coruptilor misuna armate de avocati buni.

In schimb, sistemul de impunere a legii si autoritatii este extrem de slab. In ciuda faptului ca ne plangem de centralismul si omnipotenta statului, de fapt in democratia noastra postcomunista autoritatea statului este o fictiune. Spre deosebire de economie, unde statul trebuie sa fie minimal, in chestiunea statului de drept, statul trebuie sa fie maximal. Abia am inceput sa analizez subiectul, iar spatiul alocat se termina. Voi reveni in alte ocazii cu noi paradoxuri legate de protectia coruptilor in democratie.