Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

DE CITIT

Viata literara din Romania postrevolutionara a fost animata de nu putini poeti de anvergura, cu individualitate artistica autentica, cu viziune si stil. De asemenea, ca peste tot, nu putini sunt cei care se straduiesc sa se face poeti, pentru ca nu sunt nascuti poeti. Tarisoara noastra nu duce lipsa nici de poeti adevarati, de calibre diferite, desigur, dar nici de versificatori.

Cat despre publicarea de carte romaneasca, lucrurile s-au redresat in ultimii ani. Editurile si-au facut colectii de literatura romana, au purces la reeditari etc. In ceea ce priveste poezia contemporana, ea este clienta nu tocmai avantajoasa financiar a unor edituri precum Paralela 45 si Vinea. Iar anul trecut, colectia "Scriitori romani" de la Corint a indraznit se deschida o serie de antologii de poezie romaneasca contemporana. O astfel de antologie, aparitie importanta, pe care o semnalez abia in 2008 si pentru ca intre timp nu s-au publicat multe volume remarcabile de poezie, este cea intitulata "no exit", intre copertele careia citim o selectie din poezia lui Ioan Es. Pop, realizata de criticul Dan C. Mihailescu.

Ioan Es. Pop are un discurs care nu prea seamana cu nimic din poezia cu care este contemporan. Iar de la debutul din 1994 cu "ieudul fara iesire", scrisul lui a ramas egal cu sine, fara oscilatii, fara ezitari sau variatii majore. Volumul de debut a adus direct un poet matur. Volumele ulterioare, nu multe, l-au confirmat astfel. Cu "oltetului 15, camera 13", cunoscutul poem din "ieudul fara iesire", incepe, se desfasoara si se termina, cel putin pana acum, poezia lui Ioan Es. Pop. Amintesc primele versuri, stiute de multi optzecisti si nouzecisti: "ca o amara, mare pasare marina/ nenorocul pluteste peste caminele de nefamilisti/ din strada oltetului 15./ aici stau doar cei ca noi, aici/ viata se bea si moartea se uita./ si nu se stie niciodata cine pe cine, cine cu/ cine si cand si la ce./ doar vantul aduce uneori miros de fum si zgomot de arme/ dinspre campiile catalaunice."

Scriind biografist si ne-retoric, scarcastic si angoasant, poetul din volumele "porcec", "pantelimon 13 bis", "podul", "pretrecere su pietoni" si "confort 2 imbunatatit" (acesta din urma scris impreuna cu Lucian Vasilescu) este ocupat sa caute o iesire dintr-un spatiu infernal ce reduce umanul la fiziologic, un spatiu care absoarbe tot si nu da nimic inapoi. Iata un fragment din "ieudul fara iesire" (Ieud este numele unui sat maramuresean unde a fost detasat Ioan Es. Pop ca profesor de limba romana imediat dupa ce a absolvit Facultatea de Litere a Universitatii din Baia Mare): "Zadarnic te vei zbate sa afli iesirea intrarea iesirea/ zadarnic vei zori sa rupi lintoliul spatiului/ in care ai alunecat. dincolo n-o sa dai decat/ de urma piciorului tau de dincoace./ fara margini este ieudul fara iesire./ nicio geografie n-a reusit inca sa-l aproximeze./ nu l-a prevestit nicio aura./ nu-l urmeaza nicio coada de cometa./ ca nourul peste vazduhuri pluteste el peste/ uscaturi si ape nu-l prevesteste nicio/ aura nu-l urmeaza nicio/ coada de cometa."

Inchegandu-se din angoasa si agonie, scenariile stranse acum in "no exit" insista asupra unei realitati distructive, topind reflectia in insasi inregistarea unui set limitat de trairi. Evitarea retoricii si dorinta de obiectivare plaseaza poezia lui Ioan Es. Pop in zona autenticului care umbreste formula si pune in lumina viziunea. Indepartandu-se de technicismul optzecistilor, poezia lui Ioan Es. Pop, captiva a obsesiei realitatii si a neputintei, nu ocoleste mesajul direct - "om singur langa om singur./ asa se-ncheie pacile si bataliile" - si gaseste unicitatea.