Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

La 30 de ani de la asasinarea omului politic italian si presedinte al Partidului Democratia Crestina, Aldo Moro, survenita la 16 martie 1978, a aparut o marturie interesanta si posibil importanta. Steve Pieczenick, pe care administratia Carter l-a trimis la Roma, pentru a colabora cu autoritatile italiene la acest caz, a decis sa dezvaluie in sfarsit care a fost rolul sau. I-a facut aceste marturisiri jurnalistului francez Emmanuel Amara, care a publicat o carte ("L-am ucis pe Aldo Moro", Editura Cooper).

Aldo Moro a fost un important om politic al Italiei, fiind investit de doua ori in functia de premier intre anii '63 - '68 si '74 - '76. A fost unul dintre cei mai longevivi premieri italieni de dupa cel de al doilea razboi mondial, guvernand timp de mai bine de sase ani. Moro s-a evidentiat ca lider al partidului Democratiei Crestine si a fost rapit pe 6 martie 1978 de catre Brigazile Rosii, o grupare terorista din Italia a anilor '70, si apoi ucis dupa 54 de zile de captivitate.

Misiunea lui Pieczenick

Il Giornale sintetizeaza pasajele de cea mai mare relevanta ale cartii. Pieczenick a elaborat o strategie care viza doua obiective: 1) mentinerea in viata a lui Moro cat mai mult posibil, astfel ca ministrul de interne din acea vreme, Francesco Cossiga sa poata controla cat mai bine serviciile secrete, organele de politie si militarii, toate lasate in voia evenimentelor; 2) determinarea membrilor Brigazilor Rosii (BR) sa creada ca statul, chiar daca mentinea o fermitate aparenta, ar fi fost dispus sa negocieze.

In aceasta strategie, Pieczenick a inserat comunicatul fals din 18 aprilie, in care anunta ca corpul lui Moro a fost recuperat din lacul Duchessa, in muntii aflati la granita dintre Lazio si Abruzzo. Carabinierii au vazut insa suprafata lacului acoperita de un strat de gheata intact. Comunicatul fals era opera serviciilor secrete italiene, potrivit lui Pieczenick, care vroiau sa pregateasca opinia publica pentru ce era mai rau si sa dezorienteze BR. "A fost o initiativa brutala la care nu a participat direct, dar care a sacrificat viata omului de stat democrat-crestin in favoarea ratiunii de stat", a scris Pieczenick. "Uluiti, infuriati, dezamagiti", membrii brigazilor l-au asasinat pe ostatic.

Mossadul si interesele Israelului

Pieczenick nu este un mitoman, este de parere Il Giornale. A sosit la Fiumicino oficial, misiunea sa fiind autorizata de Casa Alba. Acest lucru confera o greutate speciala relatarilor sale si o legitimitate relevanta unei teze a conspiratiei pentru sfarsitul lui Moro, care a fost sustinuta de multi altii, in versiuni divergente, si de cele mai multe ori pe baza unor dovezi si unei logici cu totul inconsistente. Obtinand motivatiile sentintelor care i-au condamnat pe sechestratorii si asasinii lui Moro, multi politicieni si analisti au insistat asupra existentei unui adevar ascuns. Se intampla aproape intotdeauna acest lucru si este suficient sa se aiba in vedere atentatul impotriva presedintelui Kennedy precum si imprejurarile uciderii lui Mussolini. A fost lansata ipoteza unei legaturi cu serviciile secrete israeliene, care s-ar fi apropiat de elemente ale terorismului rosu pentru a le determina sa actioneze si in paralel, pentru a determina SUA sa privilegieze Israelul si nu Italia ca aliat sigur din Mediterana.

Masoneria italiana, implicata

In ceea ce priveste P2 -"Propaganda Due", fosta loja masonica secreta din Italia, se stie ca majoritatea Comisiei parlamentare de ancheta i-a atribuit o actiune tenebroasa cu raza larga, o interventie in cele mai teribile delicte din perioada postbelica. Tina Anselmi, care a prezidat comisia de ancheta, a afirmat: "Exista inca multe semne de intrebare nesolutionate in viata acestei tari. Incepand cu moartea lui Aldo Moro. Nu stim nici astazi unde a fost ascuns si nu stim din ordinul cui a fost ucis. Ca P2 ar fi avut un proiect politic s-a dovedit. Iar faptul ca isi avea printre obiective distrugerea Democratiei Crestine si a lui Moro (asa cum se poate citi textual intr-un document de notorietate) este un alt fapt cert".

Ipoteze variate

Marturia lui Pieczenick nu este intotdeauna credibila. Afacerea legata de lac este, in opinia lui Cossiga, o stupiditate, deoarece Procuratura republicii din Roma, politia si carabinierii au atestat falsitatea comunicatului. La mult timp dupa moartea lui Moro s-a dovedit ca autorul comunicatului apocrif era un falsificator legat de cercuri ambigue. Este vorba de Toni Chicchiarelli, asasinat in septembrie 1984, in imprejurari ramase misterioase. Acest lucru lasa semne de intrebare privind motivul si mandatarii falsului. Cossiga este de acord cu diagnosticul politic al lui Pieczenick, in opinia caruia uciderea lui Moro a impiedicat prabusirea statului. Este un diagnostic verosimil.

Dezvaluirile si ipotezele sunt utile cu conditia sa nu duca la un gen de paradox ramas in picioare in pofida proceselor, marturisirilor si memoriilor autentice ale asasinilor. Paradoxul potrivit caruia Moro ar fi fost asasinat de DC sau CIA, sau Kissinger, KGB, P2 sau israelieni, sau serviciile secrete italiene, in conditiile in care BR erau executantii materiali ai sentintei decise in alta parte, cade. Moro a fost asasinat de BR.

In opinia Il Giornale, are dreptate istoricul american Richard Drake, care s-a ocupat masiv de cazul Moro, atunci cand i-a indemnat pe italieni "sa fie suspiciosi fata de teoriile conspirationiste cel putin tot atat de mult cat au fost privind reconstituirile oficiale".