Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

O artista cu multiple virtuti compozitionale, coloristice si, de ce nu, decorative, placut si emotionant vizuale intr-o lume in care virulenta pseudoideilor si violenta uratului fac ravagii se dovedeste pictorita Anca Seel Constantin.

Recent vernisata ei expozitie "Rosu si negru" la Galeria "Dialog" elegant si aerisit curarisita (sic!) de energica si neobosita dna Ruxandra Garofeanu in buza Oborului si in fieful administrativ al dlui primar al Sectorului 2 Neculai Ontanu ne-a facut sa plonjam placut in timpul trecut. Nu neaparat pentru ca o frumoasa juna artista de acum 20 de ani se dadea florarului pictural, ci pentru ca o aceeasi artista se deda frumosului vizual cu aceeasi prospetime si naturalete. Traita, educata si scolita la IAP Nicolae Grigorescu in Bucuresti, ajunsa prin rasuciri biografice si suciri conjugale in Elvetia, Anca Constantin din Plantelor ajunsa si Seel si o matura artista, nu dezamageste.

Ba chiar deloc. Lucrarile ei, pline de mister, dar si de culoare, echilibrat structurate compozitional, dar si cu o doza de inefabil a desenului, melancolii plastice si fara agresiuni coloristice ofera un sentiment de plinatate. Cu multe participari si diverse expozitii la activ, prin si mai diferite colturi ale lumii, dar pastrand in subterane o anume apetenta pentru un arhaic ce rezida in propriu-i trecut (dar si o anume identitate nestirbita de geografia propriei biografii) dna Anca Seel Constantin revine in Bucurestii ei iubiti cu o expozitie numita, poate si livresc, dincolo de culorile ce-si pun apasat amprenta, "Rosu si negru". O anume melancolie si un anume spirit al efemeritatii formelor se degaja din lucrarile expuse intr-un semicerc ce-ar vrea sa sugereze o anume deschidere catre nicaieri. Un grup de lucrari centrate pe axa mediana trimit direct la vechile forme ale artei cretano-miceniene, unde rigoarea si unduirea formelor se regaseau plenar implinite in compozitii de mare eleganta.

Ca alte lucrari, fara sa le numim anume, sa induca un gust al modernitatii bine strunite in chingile unei imaginatii tot atat de riguroase. Una peste alta, o frumoasa expozitie a unei frumoase artiste in frumoase zile de primavara bucuresteana. Atat: "Rosu si negru". Elogiul lui Pavel Susara adus artistei la vernisaj n-a fost decat o forma de reala si meritata pretuire.