Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

LOCURI IN INIMA

In afara de cateva anticariate, magazine de antichitati si, desigur, muzee, putine sunt spatiile in care vizitatorul gaseste bijuterii reprezentative pentru un anume tip de cultura sau pentru o epoca anume. La fel de rare sunt expozitiile care reunesc podoabe specifice culturii rurale, care pun in lumina trasaturile unei mentalitati apuse sau supravietuitoare sub forma unui strat cultural sedimentat in timp, peste care s-au suprapus alte straturi.

Muzeul Taranului Roman din Bucuresti, o institutie profesionista care isi intelege modern rostul, ofera pana la 20 martie o astfel de expozitie, sub titlul "Olten-Olt-Oltenia". "In numele simplei bucurii de a privi si al recunoasterii "oltenitatii" noastre comune, elvetiana si romana...", asa sta scris in catalogul care insoteste aceasta reamintire despre sensul trupului si relatia lui cu lumea in universul rural traditional, o sintetica incursiune in arta podoabelor din Olt, Romania, si din regiunea Olten, Elvetia.

Farmecul bijuteriilor

Ca sa te lasi purtat de imaginile pe care ti le starnesc obiectele expuse, nu trebuie sa fii etnograf, antropolog, artist plastic sau scenograf, paseist sau apartinator al unei dintre cele doua comunitati reprezentate in acest spatiu. Pentru ochiul vizitatorului contemporan care paseste in Sala "Irina Nicolau", potentialul artistic al podoabelor, care nu sunt numeroase, este inca activ si exercita o atractie sigura. Cat despre fanii curentului etno, la moda de ani buni, fara indoiala ca nu trebuie sa rateze un astfel de eveniment, care aduce laolalta podoabe purtate de femeile din satul oltenesc, de-a lungul mai multor epoci, cu bijuterii mestesugite pentru a completa costumul femeiesc din Olten, o regiune elvetiana. Asadar inele, lanturi, salbe, siraguri de margele, cordoane, paftale, brauri, bratari, impreuna cu pandantive pictate si filigranate, din aur masiv sau metal aurit, care parasesc pentru prima data Muzeul de Istorie din Olten, lumineaza sensul initial al obiectelor, in contextul care le este propriu. Materialul video care insoteste acest articol va poate pune in tema. Iar daca expozitia - altfel, cu intrare gratuita - va starneste interesul, catalogul care o insoteste va va fi indispensabil.

Plimbarea prin micul spatiu care adaposteste aceasta initiativa de etnografie comparata pune in umbra si designul, si calitatea estetica a bijuteriilor contemporane din comert. Daca veti merge la Sala "Irina Nicolau", veti vedea ce inseamna, practic, puterea de influenta a modelului, iar bijuteriile pe care le cumparam azi de la tarabe, din buticuri si alte tipuri de magazine vi se vor parea niste prelucrari sau imitatii, niste variatiuni pe teme vechi, daca nu chiar kitsch-uri.

Forta simbolica a obiectului decorativ

Autorii expozitiei au ales, pe de o parte, podoabele reprezentative pentru costumul purtat de doamnele de familie din regiunea Olten: podoabe in forma de cruce (simple sau elaborate, cu doua fete) si o categorie de bijuterii intitulate Deli (un tip de medalion, o fata cuprinzand un motiv religios, cealalta reprezentand o imagine profana, sustinut de o coroana cu trei lantisoare). Sensul simbolic al acestor completari aduse costumului e lesne de recunoscut si de pus in relatie cu conceptia traditionala asupra trupului, care este un dar divin ce trebuie aparat de forte malefice.

Pe de alta parte, subordonate aceleiasi conceptii generale, podoabele autentice ce insotesc portul femeiesc din satul oltenesc, sintetizeaza o lume apusa. Iata principiul general al infatisarii in cultura rurala, explicat in catalogul "Olt-Olten-Oltenia" (conceput de Ioana Popescu, Laurent Chrzanovski, Peter Kaiser): "Infatisarea omului functioneaza in lumea satului si ca un indicator al categoriei de varsta sau de statut socio-economic; cel care nu respecta conventia si depaseste limita se face vinovat de pacatul fuduliei. Felul in care taranul se infatisa celorlalti vorbea despre masura si buna lui cuviinta, mult mai explicit decat in lumea orasului. Pentru ca la oras, infatisarea omului nu se mai afla sub controlul comunitatii. Pana prin 1920, a mai existat o masura a lucrurilor, care se mai citea in infatisare. Apoi razboaiele, modele, rasturnarile sociale, bolsevismul din Romania au amestecat lucrurile si infatisarile."

Iata cum veti gasi concretizata aceasta ideea la sala de la MTR: siraguri de margele si salbe interzise batranelor, inele-talisman pentru femeile insarcinate (care tineau departe gandurile rele), bratari terminate in cap de sarpe (simbol al sigurantei, al caminului si al laptelui matern), lanturi cu cheie purtate pe pantece, "bete" de mireasa etc.