Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Mai apoi, la mineriade eram deja "tabacit" si macar nu mai aveam nici o indoiala ca din cauza acestui om am pierdut tot ce castigasem pana atunci in fata popoarelor lumii. Adica simpatia tuturor celor care stiau ca am trait patruzeci de ani sub cel mai odios regim comunist. Am crezut cativa ani ca nu voi mai simti acel sentiment niciodata; ca trecerea anilor (cu disparitia vizelor, cu integrarea europeana, maturizarea clasei politice), va face imposibil sa retraim acest sentiment amar-dureros. Dar n-a fost sa fie asa. Ultimii trei ani ai Romaniei au fost, din toate punctele de vedere ale vietii publice, o imensa rusine. Poate cel mai greu de uitat, pentru multi care, daca nu au plecat inca din tara, e doar pentru ca sunt deja prea batrani. Politica externa a Romaniei se zbate intre izolare si gafe penibile, iar d-l presedinte isi traieste clipa de putere pe care a asteptat-o aproape douazeci de ani intr-un mod care surprinde, fara indoiala, intreaga lume civilizata. Daca vreun satelit ar putea fotografia de sus Romania, cu siguranta ca nu vom vedea in poza o "zoaie", ci mai degraba norii vinetii ai unei uri fara margini, care pare sa nu mai aiba sfarsit. Re-pornita acum trei ani de la palatul Cotroceni, ea are in urma mai multe "cadavre": Victor Ciorbea, Petre Roman, Valerian Stan, dar si multi pe care nu-i cunoastem. Deocamdata. Daca adaugam la acestia numele ministrilor liberali, din PC, sau UDMR, ultima pe lista fiind d-na Norica Nicolai, avem tabloul unei situatii care, cu toata sustinerea acelor intelectuali carora le place sa se creada "Alfa si Omega" Romaniei, seamana mai degraba cu un camp de bataie, decat cu o scena politica moderna. O alta rusine nationala este, fara indoiala, Curtea Constitutionala, pentru ultimele mizerabile hotarari: cea de desfiintare a CNSAS-ului si aceea prin care se ia arbitrar dreptul oricarui cetatean de a deveni ministru, chiar daca indeplineste conditiile legale. Dar si mai rusinos mi se pare faptul ca asa-zisa "societate civila" a considerat ca nu e cazul sa protesteze decat pentru prima decizie a Curtii, cea privitoare la CNSAS! Mi-e rusine ca "elitele" noastre, care au tacut cu nerusinare inainte de 1989, au devenit acum atat de vocale in a apara o stare de ura si de delatiune, care nu poate produce nimic bun. E adevarat ca elitele l-au ridicat in slavi si pe Stalin in anii '60, si deopotriva pe Mao, Fidel Castro, ca sa nu mai vorbim de valul de fericire cand Pol-Pot a preluat, in '75, puterea in Cambodgia. Dar, poate, cel mai rusinos este ca toti cei care se opun, de trei ani, starii de ura in care traieste Romania - fie ca sunt politicieni sau apartin societatii civile, (alta decat cea pro-prezidentiala), sunt sistematic discreditati, si marginalizati, compromisi, trimisi la DNA, daca nu chiar amenintati discret, in diverse feluri. Poate ca ne indreptam si noi, spre ceea ce Jean Sevilla numea "terorismul intelectual" ... "un sistem totalitar. De un totalitarism mieros, ipocrit, insidios, ce vizeaza sa-i ia cuvantul opozantului, devenit un ins periculos, care trebuie eliminat. Eliminat, dar fara varsare de sange: numai prin cuvinte. Cuvintele constiintei linistite. Cuvintele marilor constiinte. Cuvinte care ucid".