Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Si totusi. La recent incheiata reuniune a ministrilor Apararii din tarile membre ale CSI ce s-a incheiat la Astana, frumoasa capitala a noii mari prietene a Romaniei, numita Kazahstan, generalul Safar Abiev a facut cateva declaratii interesante. Ele au fost preluate de presa romaneasca, dar au trecut neobservate in contextul interesului major acordat alegerilor pentru parlamentul European si a referendumului pentru votul uninominal. Ce zice ministrul Apararii al statului azer?

Ca, si citam, "probabilitatea unui razboi cu Armenia este de 100%", adica oricand si prin orice mijloace Azerbaidjanul isi va elibera teritoriile ocupate de armeni. Intrebare: este posibila declansarea unor ostilitati militare care sa duca la recuperarea de catre Azerbaidjan a ceea ce armenii numesc "Artzagh", iar azerii, care s-au procopsit cu acest teritoriu locuit de mii de ani de armeni in 1923 prin simplul capriciu - nu chiar... - al lui Stalin, il numesc Karabagh-ul de Munte? Raspunsul nostru este nu.

Sa ne explicam.

Cu toata modernizarea armatei azere cu echipamente noi si aduse la standarde NATO, cu tot sprijinul logistic si uman oferit de Turcia, Azerbaidjanul nu dispune de o suficient de puternica forta militara de interventie rapida ca sa poata sa anihilize printr-un Blitzkrieg Fortele de Autoaparare ale armenilor din Karabagh, implicit declansarea unui razboi deschis cu Armenia. Unu la mana. Doi la mana: prezenta trupelor rusesti pe teritoriul armean. Rusii nu vor permite atacarea obiectivelor lor strategice din Caucaz, iar Ilhan Aliev, actualul presedinte azer, care a si vizitat recent Romania, stie bine ca orice interventie militara impotriva Armeniei ar insemna un dezastru. Si atunci? Atunci raman in continuare de gasit alte solutii de natura diplomatica si politica prin care sa se aplaneze o sursa majora de conflict. Refugiatii azeri din Karabagh sunt victimele razboiului de acum peste un deceniu si in nici un caz nu au fost "deportati", cum cu vinovata inconstienta se scrie chiar in ziarul ZIUA. Ar fi de mentionat faptul ca armenii din Artzagh (Karabagh) erau aproape 200.000 in momentul cand cei 7 (sapte) milioane de locuitori ai Azerbaidjanului au declansat razboiul castigat pana la urma de armeni. Dar nu ar fi pentru prima oara in istorie cand agresorii se prezinta drept victime. Asa ca este putin probabil ca Azerbaidjanul va ataca Armenia, mai ales acum cand situatia din Turcia vecina este complexa si complicata, iar Iranul este si el vizat de un posibil atac. Nici Turcia, membra NATO, nici Statele Unite, nici Israelul nu ar privi cu ochi buni declansarea unui astfel de conflict. Declaratiile belicoase ale generalului azer sunt simple exercitii retorice pentru cazul in care Azerbaidjanul va fi admis in NATO. Stim bine ca in aceste conditii Ministerul Apararii va fi condus de un civil, ceea ce ar atrage, dupa cum si putem remarca, nemultumirea si iritarea vechii garzi militare. Dar, unde-i lege, nu-i tocmeala! Gasirea unei solutii pe cale politica ramane in continuare un deziderat al partilor, aflate intr-un lung razboi mediatic de uzura. Sa speram ca glasul ratiunii va invinge de aceasta data, trecand peste ororile trecutului si ambitiile si orgoliile prezentului.