Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Prins in mijlocul unui asemenea "moment" dificil, cand din cauza unui singur om, care si-a luat ilegal dreptul de a vorbi in numele poporului, o tara este impartita in doua, cand oamenii sunt impartiti in "buni" si "rai", respectiv cei care-l iubesc si cei care nu-l iubesc pe acest om, cred ca anume lamuriri sunt necesare, cel putin in cazul meu, un "scriitor la ziar", fara mare importanta, care nu are pretentia de "formator de opinie", "analist", sau alte asemenea. Dat fiind faptul ca "generatia asteptata" a demonstat cu prisosinta atat in cultura, cat si in politica un grandios faliment, ma intorc, deci la cei de varsta mai apropiata de a mea. O fac mai ales pentru ca s-a inteles, poate, din ceea ce am scris (fara stipendii, de orice fel!) pana acum, ca as avea ceva impotriva intelectualilor. Este complet gresit. I-am iubit si ii admir si acum pe marii intelectuali ai Romaniei, iar cand i-am cunoscut indeaproape si m-au primit aproape de ei, i-am descoperit si in alt fel, iubindu-i si mai mult. A fost cazul lui Mircea Ivanescu, la Sibiu, apoi a Doinei Cornea, Mircea Zaciu, Adrian Marino si Andrei Marga la Cluj, Al. Paleologu si Mihai Sora la Bucuresti. Nu poti sa nu iubesti minti luminate, fata de care, alaturi de respectul pentru ceea ce au scris, se adauga si o prietenie sincera si dezinteresata. Intelectuali de exceptie, cum sunt Alexandru Vlad, Ion Muresan, Mircea Mihaes, Adriana Babeti, Vladimir Tismaneanu, Ioan T. Morar, Ovidiu Pecican, Stelian Tanase, Dan Pavel, Bedros Horasangian, faptul ca ei exista, constituie pentru mine, si cu siguranta pentru multi altii care-i admira, un punct de sprijin cand in lumea - interioara si exterioara - totul se clatina. Deasemenea, ii admir, fara sa-I fi cunoscut vreodata pe Ileana Malancioiu - o adevarata constiinta, Octavian Paler si Monica Lovinescu. Sunt oameni, intelectuali, pe care, intr-un fel, ii port in suflet. Cat despre ceilalti, despre care, in fond nu pot spune decat ca (m)au dezamagit, si carora nu le mai repet numele, nu le pot reprosa - cautandu-le, (pentru ca i-am iubit si pe ei, candva!) si o scuza -, decat faptul ca nu au realizat ca un om, apartinand aceleiasi clase politice, s-a folosit de ei, preluand cu inteligenta agenda societatii civile, in loc sa se pastreze departe de orice inregimentare politica. Asta a dus, in opinia mea, la impartitea tuturor segmentelor populatiei, de la intelectuali la muncitori, in buni si rai, intr-o Romanie care avea nevoie mai mult ca oricand de coagulare si efort comun, pentru a intra, pastrand ceva demnitate, in randul popoarelor Europei. Asta a dus la realitatea sangeroasa a unei imense scene publice romanesti, care seamana din ce in ce mai mult cu un abator, la imaginea pe care o avem astazi in lume. Fara ca intelectualii, in care oamenii cred uneori fara rezerve, sa ia vreun fel de atitudine demna de un adevarat intelectual, care prin definitie se indoieste, dar iubeste, pur si simplu, oamenii. Ori, poate intelectualii "de dreapta" sunt de acord ca "mai binele" se aduce, in prima faza cu "tepele" si mai apoi cu "spanzuratorile"? Mi-e teama de intelectualii pe care ii cunosc doar din lectura cartilor, si pe care ii vad ca acorda credit total unui politician, construit din acelasi aluat ca si ceilalti. Cata sinceritate se afla in spatele acestui om politic care a dezbinat tara, facand posibil ca oamenii, intelectuali sau nu, sa se urasca intre ei, vom afla poate mai curand decat credem.