Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Nu ca as avea ceva impotriva: acesti domni sunt si inteligenti, si talentati. Cele mai morale, cele mai docte si curajoase triluri ale acestui grup de noi acuzatori publici, - "boieri ai mintii"-, cum i-a "alintat" cineva, nu sunt decat ale acelora care inainte de '89 nu numai ca nu au avut curajul sa se opuna regimului, dar si-au si construit, cu migala si acribie viitoarele cariere de azi, intr-o liniste de mormant, unii chiar cu voie de la Partid, beneficiind fara rusine de lungi burse de studii in strainatate, sau de posturi "caldute" la umbra carora sa-si poata desavarsi aleasa educatie. Tot atunci cand Gheorghe Ursu murea batut de Securitate, Paul Goma era torturat, iar Doina Cornea (pe care acestia o denigreaza azi) era arestata la domiciliu. Deunazi, un domn pe nume Patapievici, altfel destul de simpatic, dupa ce a reusit in prealabil sa-l "demaste" pe Eminescu, apoi sa ne faca sa intelegem de ce cultura noastra nu face doi bani, pentru ca nu "respira" europeneste, iata ca si-a gasit timp, in prea aglomerata sa viata de "homo universale", sa se ocupe, intr-un editorial publicat in cotidianul pe care romanii il cunosc mai ales sub numele de "Oficiosul", si de biata presa romaneasca. Care, in nemernicia ei astepta de mult, ce-i drept, chiar si o privire fugara a acestui "axis mundi" al filosofiei de televizor. Am remarcat totusi curajul cu care dsa vorbeste despre presa "Aliata cu statul autoritar, (...) presa functioneaza ca un instrument al indobitocirii, spalarii de creier si manipularii". Sa scrii asta, mai ales in ziarul la care scrie dsa, este echivalentul palavragelilor despre funie in casa spanzuratului! Ce mi se pare ciudat la acuzele dsale asupra patronatului de presa, - la care se refera in mod special -, este siguranta cu care dsa vorbeste. Ti-ai imagina ca dl respectiv a fost vreodata ziarist, a facut foamea, frigul sau arsita verii umbland kilometri pe jos pentru un material si a fumat mii de tigari deasupra masinii de scris, atat de bine le stie pe toate. Sau a fost vreodata patron de presa gandindu-se, pe de o parte cum sa faca ziarul mai bun, rezistand presiunilor de tot felul, iar pe de alta, cand la ziua de salarii, cand la problemele personale ale angajatilor, la facturile de tipografie sau alte asemenea. Nu. Dsa nu a fost niciodata jurnalist, nici patron de presa. Fiindca parintii dlui Patapievici erau destul de ajunsi ca el sa traiasca fara grija intre carti, iar acum sa ne poata vorbi din ele. Iar cand traiesti toata viata din burse, stipendii de stat, granturi si sponsorizari e greu sa intelegi ce inseamna ca zeci de oameni si familiile lor sa depinda de deciziile - bune sau proaste - ale unui patron, fie el si de presa. De fapt acest demers este cumva normal pentru Romania de azi. Nu ar trebui sa ne mire faptul ca dau sfaturi, la nivelul tuturor segmentelor vietii publice, exact aceia care n-au nici un fel de experienta in domeniul despre care vorbesc. Traiesc, totusi, cu speranta ca poate candva dl Patapievici ne va lamuri si in legatura cu acest aspect, probabil mult mai putin grav decat existenta Clubului Roman de Presa.