Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Presiunea a venit si din interior si, mai ales, din exterior. Liderii turci au reactionat dur, cu atat mai mult cu cat situatia de la granita cu Irakul se inrautateste de pe o zi pe alta si o iminenta actiune armata turca in Irak creeaza dificultati noi Statelor Unite. De ultima ora chiar, Mrs. Condy Rice a atras atentia oficialilor turci sa nu se grabeasca si sa nu intervina dincolo de frontiera cu numeroase incidente armate. Responsabilii turci au anuntat ca vor examina chestiunea si solicitarea si vor da un raspuns in urmatoarele zile.

Dar pentru ce s-a intamplat in 1915? Raspunsul a fost deja dat de experti in Genocid, istorici si cercetatori. Lumea academica este, cu rare exceptii, de acord cu concluziile istorice. Mai putin oficialii turci. A fost Genocid? Da, a fost. Si daca a fost genocid ce ar mai fi de cercetat, negociat, recunoscut sau eventual votat? Lucrurile se complica foarte simplu. Statul turc modern, nascut pe ruinele fostului Imperiu Otoman, nu recunoaste nici evenimentele petrecute, carora le da o interpretare post factum proprie - a fost razboi, au murit multi oameni, nu doar armeni, ci si turci etc. - nici nu-si asuma vreun grad de culpabilizare, asumare a responsabilitatii, pentru ceea ce germanii numesc "Schuldfrage", chestiunea vinovatiei. Sunt doua lucruri separate, dar care se cupleaza. Ceea ce s-a intamplat in 1915 si ce se intampla acum, in 2007. Cand razboiul din Irak face victime in randul militarilor americani - si ai aliatilor lor, nota bene - iar Turcia este un factor activ in sprijinirea acestor operatii militare. Si nu numai. Printre putinele state musulmane aflate in cele mai bune relatii cu Israelul, fiind de domeniul public colaborarea militara exemplara dintre cele doua state. Sa mentionam doar faptul ca parte de aviatia militara israeliana este stationata la bazele militare americane Incirlik si Dyabekir de pe teritoriul turc. Asa ca lucrurile ce par simple in plan etic si moral se complica atunci cand intervin factori militari si strategici. Cand opt fosti Secretari ai Departamenului de Stat american, in cap cu Dna Madeleine Albright, semneaza un apel pentru a nu se vota o rezolutie care irita autoritatile turce intr-un moment cand situatia din Orientul Mijlociu este exploziva si Statele Unite intentioneaza sa atace si Iranul, ce dezbatere etica sa mai aiba loc? Este firesc si logic ca unii sustinatori ai rezolutiei sa dea inapoi, este firesc ca Dna Nancy Pelosi sa fie obligata s-o lase mai moale. Mai ales ca Presedintele are drept de veto. Atunci ramane doar recunoasterea celor 23 de state care au recunoscut deja Genocidul, printre care Franta, Rusia, Italia, Grecia si, ceea ce in Romania se stie mai putin, Uniunea Europeana. Pentru cei interesati de subiect, recomandam trei lucrari:

Dr. Vahakn Dadrian, "The Armenian Genocide" - exista variante in limba franceza si germana, un studiu capital al subiectului, Dr. Taner Akcam "A Shameful Act. The Armenian Genocide and the Question of Turkish Responsability" (Metropolitan Books, 2006), un cercetator turc care a facut si puscarie pentru ideile si militantismul sau pentru adevar si "Memoriile Ambasadorului Morgenthau" (traduse in romaneste in 1997 de Mihnea Gafita si prefatate de E. S. Ambasador James Rosapepe)

Comentariile sunt de prisos: interesul tine fesul!