Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Pe malurile Dambovitei au existat intotdeauna poeti de curte si filosofi de serviciu. Naravul nu a disparut in democratie. Adrian Nastase l-a cultivat cu abilitate in perioada in care a fost seful Guvernului. Va mai amintiti scandalul stenogramelor PSD? Premierul Nastase le cerea colegilor de partid sa se implice "cu bani, cu cunostinte" si sa selecteze "care sunt analistii pe care ii trimitem la televiziuni". Iar pentru fiecare ONG incomod, propunea infiintarea altora doua, prietenoase cu puterea. Opiniile favorabile (sau tacerile complice) erau rasplatite cu publicitate de stat. Astazi, Traian Basescu imparte cu larghete sinecuri si complimente, speculand cu maiestrie vanitatile monumentale ale intelighentiei nationale.

Exista, desigur, diferente notabile intre mercenarii lui Nastase si intelectualii lui Basescu. Primii erau discreti. Isi ascundeau, pe cat posibil, legaturile cu puterea. Mimau echidistanta. Fidelii actualului presedinte isi exhiba cu voluptate devotamentul. Se intrec in apeluri si adeziuni. Isi asuma cu mandrie relatiile privilegiate cu Cotroceniul. Este, evident, mai cinstit asa. Mai putin demna de cinste este, insa, pretentia lor de a vorbi in numele unei generice "elite intelectuale". Aroganta enuntului ia de multe ori forme ilare in scrierile unora dintre membrii de vaza ai suitei prezidentiale. Care se simt indreptatiti sa decida cine sunt intelectualii natiei si cine nu - dupa criteriul straniu al apartenentei la grupul aplaudacilor lui Basescu.

Aceasta aroganta nu este deloc inocenta. Cultivata insidios, ea are un rol mai important decat acela de a atrage adeziunile neconditionate ale semidoctilor snobi, dornici sa-si vada semnatura pe aceeasi foaie cu cea a unui Liiceanu sau Patapievici, pentru a se putea lauda ca fac si ei parte din "elita". Pentru Traian Basescu, nu aceasta este miza. Nu de cateva voturi in plus are el nevoie acum, ci de un grup de presiune, aparent apolitic, care sa-i arunce mingile la fileu. Exact dupa reteta ONG-urilor lui Adrian Nastase.

Vechile retete nu se demodeaza. Brusc, dupa o vizita de lucru semiclandestina la Neptun, intelectualii pro-prezidentiali au decis sa lanseze o mare dezbatere vizand rescrierea Constitutiei - prea stramta pentru ambitiile actualului lider de la Cotroceni. Dezbatere oportuna, insa marcata de un amanunt straniu: mai toti invitatii proveneau din aceeasi tabara. Un alt detaliu interesant: nici unul dintre cei care si-au asumat acest ambitios proiect nu are vreo competenta in domeniul dreptului constitutional. Multi (daca nu majoritatea) erau pana mai ieri adepti infocati ai republicii parlamentare. Acum s-au indragostit subit de "modelul francez" si cer puteri executive pentru presedinte. Numai "prostii nu se schimba" - ne explica amabil Traian Ungureanu. Prosti fiind, desigur, toti cei care nu cred in providentialitatea lui Traian Basescu. Acestia nu pot avea pretentia sa participe la "gandirea publica" pe care editorialistul favorit al Cotroceniului pare sa creada ca o incarneaza.

Eu cred ca prosti sunt cei care renunta sa judece cu mintea proprie, preferand sa copieze fara discernamant opiniile altora: ale majoritatii, ale vreunui lider politic, sau chiar ale intelectualilor la moda. Nimeni nu e infailibil. Si nimeni nu merita o asemenea incredere oarba. Din pacate, de-a lungul timpului, multi oameni destepti au facut prostia sa-si abandoneze (fie si temporar) spiritul critic. Sau au mimat-o.