Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

sAmAnTA de scandal

La noi, targurile de carte sunt inca provinciale. De ce le organizam? Ca sa vindem carti? Dar ce facem in restul anului, nu asta facem? Ca sa ne intalnim, autori-editori-cititori? Dar nu e tara atat de mare sa nu-ti iasa in cale un editor din cand in cand. Cat despre intalnirile cu cititorii, ce sa zici? Am vazut la BookFest 2007 (dar si in alti ani) lansari de carte la care se opreau cinci-zece trecatori din Targ. Lansarile cu impact au nevoie de o promovare speciala. Se pare ca mai avem mult de invatat, in orice caz mult de cheltuit pentru astfel de lansari.

Provincialismul se vede in ceea ce nu se intampla la targurile noastre de carte. Nu sunt tematizate. De ce, de pilda, n-ar fi fost cazul, acum, in 2007, ca asociatiile de editori (cica sunt vreo opt) sa organizeze dezbateri in scopul mediatizarii dorintei lor legitime ca TVA-ul pentru carte sa fie mult mai mic?

Ce nu se intampla, de asemenea? Nu vezi prezenta organizata a Uniunii Scriitorilor. Vicepresedintele USR este chiar ministrul nostru de Finante. N-ar fi, oare, un bun prilej ca USR sa initieze ea insasi un lobby puternic, eficient pentru descresterea preturilor la carti prin adoptarea unui TVA mai... cultural. Dezbateri au fost, totusi, in 2007, dar vai de ele. Am urmarit una, televizata, despre relatia jurnalisti-scriitori si scriitori-jurnalisti. Mai intai ca o asemenea relatie nu exista. Jurnalistul e jurnalist. Scriitorul e scriitor. Tema dezbaterii ar fi putut fi tradusa asa: mere-pere si pere-mere. Ceea ce ar fi vrut dezbatausii sa spuna era cam asa: "ce relatii au aparut, in ultima vreme, pe piata, intre fictiune si nonfictiune?". Dar, iata, neavand conceptele exacte la purtator, au luat-o pe araturile intereselor de breasla: "ce, noi, jurnalistii, nu suntem scriitori?"

Pe scurt, despre asta e vorba: organizatorii Targurilor noastre de carte n-au altceva decat viziuni comerciale. Nu au si ceva care s-ar numi idei. Interese au, dar nu stiu sa faca lobby pentru ele nici cand e toata presa pe capul lor. Idei n-au. Si nu au pentru ca nici presa culturala nu-si bate capul cu ele. N-ai sa gasesti nici o revista de cultura, la noi, in stare sa faca o campanie de durata pentru introducerea unei legi care sa dea fiinta unui Centru National al Cartii. Ca in Franta, de pilda. Cu banii de la buget, cam cat patru mii de salarii anuale, ar putea fi selectate si finantate proiecte auctoriale (nu editoriale) de carti. Fabrica romaneasca de cultura scrisa nici nu are inca patru mii de autori de carti pe an. Ce dezastru financiar ar rezulta din subventia asta, cand ceea ce am subventionat deja, la Tractorul, de pilda, putea sustine o productie de zece mii de carti pe an? Domnule Varujan, daca societatea civila doarme in civilia ei mult prea politizata, de ce nu ar putea fi Guvernul mai breaz, mai treaz?

Trec targurile de carte unul dupa altul si nu ramane nimic important in urma lor: nici lobby, nici initiative, nici idei, nici directii educationale (de care avem nevoie cu totii, de la vladica la opinca, de la Basescu la Becali). Fundamentalism de piata se cheama situatia in care ne aflam. Nu mai vedem decat marfa si banii.

Dar cultura care e vazuta numai ca marfa va sfarsi prin a da o societate care va deveni ea insasi un... marfar.