Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Chirac a intrat in politica devenind consilier municipal de Sarran in Correze in 1965. In 1967 a fost ales deputat, apoi a fost 18 ani primar al Parisului si a indeplinit doua mandate de prim-ministru.

Chirac a pastrat intacta pozitia Frantei in politica internationala: de partea lumii occidentale democratice - insa in acelasi timp cu reactii proprii, capabile sa socheze, respingand instinctul de "turma democratica". Pozitia speciala a Frantei a fost de altfel subliniata de Jacques Chirac in mesajul sau de duminica seara: in viziunea actualului presedinte, tara sa are "responsabilitati speciale". Aceasta conceptie franceza despre sine "suntem speciali" - personificata in actiunile presedintelui Chirac marcheaza si reactiile presei internationale la anuntul de duminica seara.

Presa germana a publicat o serie de articole critice la adresa presedintelui francez: principalul repros fiind respingerea de catre Franta a Constitutiei europene. Ziarele germane se intrec in a-i aduce reprosuri presedintelui Chirac: Berliner Zeitung se intreaba: "Ce-a facut acest om dupa posibilitatile sale ? Putin"; Frankfurter Rundschauconsidera ca "Chirac lasa in urma sa o tara in cautarea identitatii sale"; Die Welt se refera la esecul "devastator" al referendumului din Franta privind Constitutia europeana; Frankfurter Allgemeine Zeitung apreciaza ca Chirac "in materie de politica europeana, ramane lipsit de curaj"; Der Spiegel afirma dur: "Nu va ramane mare lucru de la Chirac, care a contribuit timp de 40 de ani la modelarea politicii franceze".

Presa britanica il ataca si mai dur decat cea germana pe presedintele francez "in retragere": Daily Telegraph crede ca desi "conventiile cer sa se spuna lucruri amabile despre oameni cand se retrag din activitate, nu este deloc usor sa se faca aceasta in cazul lui Jacques Chirac"; Financial Times il califica pe Chirac drept "etern oportunist, care si-a intors vesta in nenumarate cazuri".

De cealalta parte a Atlanticului presa americana a preferat sa nu acorde importanta anuntului venit de la Paris. Se pare ca nu s-a trecut inca in SUA peste iritarea provocata de opozitia directa a lui Chirac fata de invadarea Irakului din urma cu patru ani. New York Times chiar ii acorda lui Jacques Chirac titlul de "oficialul european care a condus opozitia fata de invazia americana din Irak".

Doar presa rusa i-a dedicat lui Jacques Chirac un adevarat panegiric: cotidianul Gazeta apreciaza ca presedintele francez a avut "o cariera politica stralucita"; Kommersant crede ca "nici unul dintre viitorii presedinti francezi nu va avea atata greutate si nu va dispune de talia <<eurozaurului>> Chirac"; iar canalul public de televiziune Rossia merge pana la a afirma ca "Nu va mai exista niciodata un presedinte francez cu asemenea sentimente fata de Rusia".

Iesirea lui Chirac din cursa electorala este tratata de presa internationala in functie de trecutul acestui om politic - dar mai ales este in stransa legatura cu "pozitia speciala" a Frantei. Cand a ales sa conduca tabara opozantilor invadarii Irakului, Franta a reusit sa pastreze un spatiu pentru ratiune in politica internationala - in ciuda unei apropieri mult prea stranse de Moscova. Pe de alta parte aceeasi "pozitie speciala" franceza a dus la blocarea Constitutiei pentru Uniunea Europeana. Prin aceasta "pozitie speciala".