Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Schimbarea echilibrului parlamentar din Serbia in favoarea nationalistilor conjugata cu presiunile occidentale pentru reglementarea situatiei din Kosovo constituie o combinatie cu potential exploziv extrem. Insa in toata aceasta poveste romanii din Timoc si Voivodina raman, inca o data, fara nici un capatai.

Partidul Radical Sarb este formatiunea care a obtinut in alegeri cele mai multe voturi - 28,58%, ceea ce inseamna 81 de mandate parlamentare in noul legislativ cu 250 de locuri. Partidul Democrat (DS) s-a clasat pe locul al doilea in alegeri, cu 22,72% din sufragii si 64 de locuri in forul legislativ. Partidul Democratic din Serbia (DSS), al actualului premier Vojislav Kostunica, cu cele 16,51% voturi obtinute in alegeri va dispune de 47 de locuri in Parlament, la care se adauga aliatii traditionali, partidul G17 Plus, creditat cu 6,58% din sufragii si urmand sa beneficieze de 16 mandate parlamentare. Socialistii sarbi vor dispune de 16 locuri in Parlament, iar alianta din jurul liberal-democratilor vor avea 15 reprezentanti in legislativ.

Fragmentarea extrema a scenei politice sarbe face extrem de dificila formarea unui guvern capabil sa impuna un traseu clar al Belgradului catre Uniunea Europeana. Chiar daca radicalii ultranationalisti au obtinut cele mai multe locuri in legislativ, acestea sunt insuficiente pentru a forma noul executiv, chiar si intr-o coalitie cu Partidul Socialist. Pe de alta parte, formatiunile pro-occidentale - Partidul Democrat, Partidul Democratic al Serbiei, G-17 Plus, Partidul Liberal Democrat dispun de 2/3 din totalul mandatelor in viitorul legislativ, ce le-ar permite constituirea noului guvern.

In Serbia exista premise pentru un traseu european - de exemplu incepand din aceasta legislatura reprezentantii minoritatilor nationale din noul parlament sarb vor avea posibilitatea, daca doresc, sa se exprime in propria limba in cadrul lucrarilor parlamentare. Insa o simpla prevedere legala nu este de ajuns: romanii din Serbia in continuare sunt tratati dupa standarde duble: celor din Voivodina li se recunoaste dreptul la invatamant in limba materna, in vreme ce romanii din Timoc sunt considerati de autoritati vlahi, fara a avea dreptul la invatamant sau serviciu religios in limba materna.

In Valea Timocului erau recenzati in 1948 un numar de 93.000 de romani - iar in 1961 doar 1300, pentru ca la recensamantul din 2002 numarul lor sa creasca brusc la 42.000. Daca nu ar fi tratati separat de autoritatile sarbe cei 42.000 de romani din Timoc ar putea, impreuna cu cei 30.000 de romani din Voivodina, sa obtina o reprezentare proprie in Parlamentul de la Belgrad. Asa, romanii din Timoc si-au vandut voturile Partidului Democrat pentru un loc eligibil pe listele unui partid sarb. Asemanarea cu situatia romanilor din Ucraina este frapanta: Kievul ii recunoaste drept romani pe cei din Bucovina, insa in sudul Basarabiei este vorba de moldoveni. Romanii din Ucraina au reusit sa-si strecoare un reprezentant in legislativul de la Kiev pe lista Partidului Regiunilor - de orientare pro-moscovita. In Serbia romanii nici macar nu pot sa se roage in limba materna. Desi exista un acord intre Biserica Ortodoxa Romana si Biserica Ortodoxa Sarba privind deschiderea reciproca de episcopate, totusi romanii din Timoc au probleme cand vine vorba de biserica romaneasca: presiunile de anul trecut de la Malainita au fost cat se poate de clare. La Bucuresti exista o atitudine de sprijin pentru Belgrad in chestiunea Kosovo, insa la Belgrad nu se vede nici urma de sprijin pentru romanii din Timoc.