Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

O carte pe zi

Editura Compania a readus de curand in atentie o figura particulara a avangardei romanesti si a exilului postbelic: Grigore Cugler (1903-1972) zis "Apunake". Descendent al unei familii de oameni subtiri din Roznov, "avangardist de unul singur" in anii '20-'30 (neafiliat curentelor militante interbelice), diplomat de cariera (atasat comercial pe langa diverse ambasade), meloman pasionat si virtuoz instrumentist, casatorit cu o suedeza si exilat dupa razboi, prim-violonist la Filarmonica din Peru, personaj pitoresc si "iesit din rand", s-a remarcat mai intai prin publicarea, la inceputul anilor '30, a micro-romanului "Apunake". Utopie negativa comica si absurdista aflata in imediata descendenta a unor maestri ai genului precum Alfred Jarry, Charles Cros si (mai ales) Urmuz, scrierea cu pricina a creat o mica moda in randul tinerilor intelectuali pusi pe farse: apunakismul. Dupa 1995, Cugler a cunoscut o voga surprinzatoare, dar meritata in randul criticii noastre: non-conformistul interbelic devenit legenda a exilului a fost recuperat intrand la loc de cinste in toate antologiile de gen, in marile dictionare si, mai nou, chiar in unele manuale optionale de limba si literatura romana (la capitolul "proza avangardista"). Editia de la Compania ("Apunake si alte fenomene. Afara de unul singur") reia atat textele publicate in 1996 la Editura Cogito din Oradea, cat si "romanul" "Afara de unul singur". Descoperit abia in ultimii ani, acesta din urma a fost scris imediat dupa al doilea razboi mondial si a fost tras in 50 de exemplare pe hartie Lafuma-Gestetner. Apoi, prin expatrierea autorului amenintat cu arestarea, nu s-a mai vorbit nimic despre el in tara vreme de cinci decenii. Ar mai fi de mentionat faptul ca pe coperta celor 50 de exemplare ale editiei princeps numele autorului contine in paranteza porecla transformata in renume (Apunake) si precizarea ca volumele au fost imprimate "in tacere".

Sectiunile "Apunake si alte fenomene" si "Vi-l prezint pe teava" cuprind cea mai mare parte a literaturii publicate de Cugler Cugler in Romania si in diferite reviste din exil: "fantezia" apunakista, un numar de schite absurdiste de o verva ludica debordanta, poeme traznite in varii registre, experimente burlesti. Un text de trei pagini ("Drumul dragostei") e alcatuit exclusiv din cuvinte care incep cu litera "d" ( "Damian dispretuieste duplicitatea. Diplomat, decent, demn, directia domnisoara Dorinel"). O erata "corecteaza" greselile de tipar ale unui asa-zis poem in proza intitulat "Baobaba Visa" (ex. "in loc de: ...Manea, in spume, sugea dela calul adormit, pe care-l prajise cu ceapa batrana a leganatelor urde. I-a venit de hac pe loc! Citeste: ...Marea, in spume, fugea dela malul adormit, pe care-l vrajise cu ceata batrana a leganatelor unde. La zenit ce lac de foc!"). "Logodin" prezinta abracadabrant o logodnica pe nume Carota definita printr-o formula chimica etc., iar "Criptomestrula" dezvolta suplimentar comedia mecanica a amorului si "fenomenele" aferente. Centrele de greutate ale cartii sunt insa, evident, cele doua "microromane" deja mentionate. "Apunake" este un antibasm experimental si o naratiune suprarealista abracadabranta, "elucubranta", parodica, dar cu substrat grav. De fapt: o utopie negativa avand in centru un proiect de fabricare a "omului nou". O lume automatica, un Babel populat de "personaje" monstruoase (Regele Noada, batrinul Sport s.a.) nascute dintr-o fantezie dezlantuita. Discursurile despre cultul Fortei-Materie, despre Putere, familie, dragoste, casatorie si sport sunt intrerupte de poeme dadaiste, scheme "trifazate", caligrame umoristice s.a.m.d., totul sfarsind intr-o "apocalipsa fecala" de un grotesc irezistibil. Dincolo de simpaticele "apunakisme", autorul strecoara si o meditatie grava despre fantasmele megalomane ale speciei si despre ridicolul automatismelor acesteia. Mai intinsa ca dimensiuni si cu o structura aproximativ dramatica, alcatuita din mai multe "tablouri", "Afara de unul singur" parodiaza la fel de eficient mecanica amorului, convocand tot soiul de figuri absurde intr-un "banchet" al tuturor posibilitatilor. Anarhismul nu e, nici aici, unul inversunat, ci benign, bonom, oarecum copilaros: apunakism suta la suta, marca inregistrata.

Prefata avizata a criticului si profesorului Florin Manolescu de la Universitatea din Bochum, autor, intre altele, al impunatoarei "Enciclopedii a exilului romanesc postbelic", valideaza suplimentar (si avenit) mica opera a acestui fantezist jovial care a fost Grigore Cugler, deconstructor plin de spirit al poncifelor literaturii si al cliseelor conditiei umane.