Pentru a putea trimite un articol trebuie sa va autentificati.
![](img/t.gif)
Carolina IlicaPorumbei(poem dublu) I. Dude albe Lipicioase de dulci pe afara ca dudele albe si incuiate pe dinauntru ca nimfele in gogosi de matase Erau buzele noastre gustand Chiar dude albe - "iti dau tie cat si mie Ca sa nu facem manie" - Din palma Cum sunt hraniti porumbeii Vara prin parcuri si toti trecatorii se-opreau doritori Sa ne deie din palma Ca unei perechi de columbi voiajori vulnerabili aproape orbi Nemaiavand ochi pentru nimeni Decat unul pentru celalalt II. Acoperirea in aur Cei doi porumbei Din mai vechiul poem "Dude albe" Iata-i aici la fereastra la care Ma mut impreuna cu tine in vis Unul e alb Celalalt e tot alb Dar stropit cu-ntuneric Pe gat si pe piept Uguiesc amandoi si se uita la noi de aproape Noi la ei de departe: Doua perechi dragastoase fugite Din lume in lume Vezi tot ce intorc din uitare in vis Se preface in vers (Ca la regele Midas) Se acopera-n aur. II. SONETE "CALATOARE" Sacralitate Un rai ca la-nceputuri, vegetal. Livezi cu flori lucrate de albine: Cand pleaca una, cealalta vine. Peisaje consacrate: vale-deal, De care roua ca un roi se-atine. in fagure,-n pahar hexagonal De ceara, creste mierea, fara a-l Topi ca dorul de parinti pe mine. Imi scrie Herodot ca, in vechime, Hotarul sudic, netrecut de nime, Era pazit, pe-atunci, doar de albine; Traind si-acum la fel, matriarhal, in raiul vale-deal, ondulator, Transpus de-auzul nostru muzical in doina cu muzeul ei sonor. Sacralitate-a spatiului natal. Florenta Sa vezi Florenta e-o zadarnicie; stiind ca nu o poti oricand vedea. Dar poate ca si ea resimte, stie si-o doare dorul din dorinta ta. Cu-atatea flori, ca s-a numit Florenta, Acestei frumuseti preaelegante, Ce ii lipseste cel mai mult, e Dante: Absenta mai prezenta ca prezenta. Revad sculpturile neterminate, Lasate-asa de Angelul Michel; O "opera aperta"; fara el. Ca un poem inchis pe jumatate; Irezistibil pentru cititor: Sa-i fie, in secret, co-autor. Muntele (Ararat) Ziceam ca suntem pe un munte, Ziceam ca suntem impreuna Pe-un munte, sus de tot, de unde Se vad ruinele in luna. Zapezi in jur, iernand de veacuri, De care nimeni nu se-atinge; Doar cerul in culori de lacuri Tot mai abstract asupra ninge. Cum am ajuns pe-aceasta spuza Atat de multa si de rece? Am si uitat, ca o lauza Potopul nasterii, confuza Cand febra laptelui o trece, Patandu-i pieptii de la bluza. Triptic moscovit I. La Moscova. Cupole aurite; Cu pana crucilor semnand deschis Credinta in Acela ce trimite Unicitatea Sa in orice ins. Distante mari si pe pamant; Kremlinul E cat o oaste inzidinta-n zori, Ce parca-n cale ti-a iesit cu plinul, Saltand caciuli de apa si de nori. Cu introspectii dostoievskiene, S-ascunde toamna, tremurand din gene, La "Tretiikov", in picturi, sa planga. Iar la biserica apropiata, Ahmatova (ori "Muza" ei?) s-arata Dand autografe cu aripa stanga.
|