Eveniment

1
LIICEANU: Tara mea. De ce <<ma bag>>?
Moto: Julien Green se referea la Germania nazista cind a remarcat in &#8222;Jurnalul&#8220; sau: &#8222;Nimic nu-i mai plicticos decit o dictatura. Toata lumea in uniforma si in cadenta!&#8220; Dar nici dictatura comunista n-a fost mai &#8222;distractiva&#8220;. Aceleasi ipocrizii, aceleasi lasitati, aceleasi potemkiniade si, mai ales, aceeasi frica, baza psihilogica a oricarei dictaturi. Cei mai in virsta pot confirma, insa, ca a existat si ceva care se impotrivea &#8222;plictiselii&#8220;: convingerea ca, sub ea, exista o presimtire a unei solidaritati negative, datorita careia nu eram, de fapt, singuri nici cind eram singuri. (Octavian Paler)


Gabriel Liiceanu face o paralela intre criza politica si evolutia unei boli. <<Sunt necesare reguli stricte de igiena si un transplant iminent de prezident>>, observa scriitorul.

De ce te agiti? De ce nu-ti vezi de treaba? De ce risti, bagandu-te in cocina, sa te manance porcii? De ce, ca intelectual, te bagi in politica? Ce, n-ai editura politica? Nu ai de scris? Creanga a scris Povestea Povestilor si eu am reeditat-o! Trilingv! N-ai treaba? Iata intrebarile la care a trebuit sa fac fata in ultima vreme.

Alt tip de interpelari a fost acesta: Voi, intelectualii, stati pe margine si de acolo va dati cu parerea. Daca aveti ceva de spus, intrati pe terenul de joc! Faultati ca marinarul. Dati la gioale! <<De ce nu-si face, in fond, dl Liiceanu, cu fiul sau, un partid proVintu ? Sa vina ca om politic si sa vorbeasca, asa cum facem noi, in parlament. Nu in apeluri si la televizor. Sau, altminteri, sa-i lase pe ziaristi sa scrie si sa vorbeasca despre politica.>>