Procesul Comunismului

Excelent articol, dar mi-as permite o mica completare.
Este vorba de termenul de mancurt, in sensul de om fara memorie, repus in circulatie de Cinghis Aimatov in romanul O zi mai lunga decat veacul. O legenda spunea ca atunci cand juanjuanii cotropitori asiatici, isi tratau prizonierii cam asa: pe cei tineri, in scopul de a le spala memoria, le imbracau capul in shiri. Capul victimei era ras, iar firele smulse cu totul din radacini. Era injunghiata o camila batrana, iar pielea mai groasa si mai butucanoasa de pe grumaz, desprinsa de pe trupul camilei, inca aburinda, o intindeau pe capetele rase ale prizonierilor. Ele se intindeau si se lipeau perfect ca niste plasturi, aratand ca si o casca de baie. Nefericitii apoi erau pusi cu gatul intr-un jug de lemn, ca sa nu poata atinge pamantul cu capul, apoi legati si abandonati departe in stepa, in bataia soarelui, pentru ca urletele lor sa nu poata fi auzite. Cei mai multi mureau in chinuri sub soarele stepei. Nu de foame sau de sete, ci sub tortura pielii de camila care se contracta, strangand capul intr-un cerc de fier. Dupa doua zile, parul incepea sa creasca, dar neputand iesi din cauza pielii de camila, se intorcea si intepa pielea capului, crescand inspre interior, ducand la chinuri cumplite si intunecarea mintii. Dupa cinci zile, juanjuanii veneau sa vada cati au supravietuit (cam unul din cinci). Supravietuitorul devenise un rob mancurt, un individ cu creierul spalat, lipsit total de orice personalitate, care isi urmarea intocmai ca un caine stapanul. Nu mai stia cine este, din ce neam, cine ii sunt parintii, rudele, nu mai stia nimic.
Asta a fost baza teoretica a experimentului Pitesti.