Analize si comentarii

Articolul ne zice ca bineinteles ca marile puteri vor fi vinovate de un viitor cataclism nuclear. Asa cum era in "Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb" (un film super). Si totusi, in jumatate de secol de MAD nu a fost vreo Natasa care sa dea peste maneta. In plan contrafactual continua sa existe acest scenariu, si de ce n-ar continua. Dar de ce nu ar fi si scenariul unui Ahmadinejad furios care ar apasa pe buton sau care sa ii dea unui terorist o mica bomba in forma unei valize cu dedicatie pentru Israel. Parca scenariul Ahmadinejad mi se pare ceva mai mult probabil decat scenariul Natasei (care nu s-a intamplat in 50 de ani). Autorul articolului a optat pentru scenariul Natasei si deci pentru culpabilizarea marilor actori internatinali care ar continua dezvoltarea capacitatilor militare nucleare in mod iresponsabil. Eu nu cred ca sunt iresponsabil ci foarte responsabili: puterile reginoale cu politica externa agresiva si potential militar nuclear trebuie descurajate. Mai mult, scutul antiracheta nu trebuie interpretat de Moscova ca o amenintare si de aceea este cautata o solutie de compromis (nimeni nu mai vrea un razboi rece).