Editorial

Iarta-ma ca-ti zic asa, dar asta sunt io. Auzi, bre ?, te-am vazut aseara la emisiunea aia tv cu celalalt Constantin, Giurascu. Domnule, jos palaria. Mishto. Mi-ati placut amindoi, ce sa mai zic ? Dom'le da' ai umblat si mata la viata mataleeeeee, nenicule. Ce sa mai ? Ai vazut lume d'-aia sus pusa. Auzi tu, sa te conversezi cu regina Albaniei, si cu generalu' alaaaa, cum naiba-i zice ? In sfirsit. Oricum, va felicit din nou pe amindoi. Mie-mi plac al naibii de mult astfel de discutii libere, fara fasoane intelectuale, fara aranjamente imprealabil, fara fitze. Direct, domnule, sa stie lumea de unde si ce. Nu ? Corect ! Si ce-mi mai place mie la talica, este ca nu uiti nici de-al naibii locul de unde ai pornit. Totu' se leaga la mata de Stolnici. Ce-am retinut io, aseara, a fost - ma rog, din felul cum te-ai exprimat talica - ca regele Carol al doilea nu ti-a displacut prea mult, si ca, dupa ce spuneai mata, a facut si el ce s-a putut face. Sa-ti spui drept, si io sunt cam de aceeasi parere. Ce naiba sa mai faci cind totu' se darima imprejuru' nostru, iar ai mari si puternici s-a dovedit ca nu erau decit paiatze de carton ? Asta e. Si mi-a mai placut chestia aia cum ca istoria, timpul istoric e al naibii de lung, si ca dorinta lui St. Cel MAre si a lui Basarab si , ma rog, ceilalti domnitori romani, se va indeplini de-abia in doua mii shepte. Interesanta chestia. Hm ! Asta e. N-am vrut-o noi, asa ni s-a dat. Corect.

Ce sa mai, mi-ai placut, mata si interlocutoru' matale. Bravo, sincer la amindoi.

Sanatate multa nene Stolnicule si sa mai faci d'astea.