Eveniment

SRI nu se modernizeaza. Nu o data am adus in discutie cobaii, pe care acestia inca isi pregatesc oamenii. Nici sa nu-si inchipuie cineva ca ar fi alesi dintre cei ce au probleme la mansarda sau ar fi periculosi pentru siguranta nationala. Acestia au un profil psihologic aparte, la randul lor formati in ani si ani de zile....Din cate am inteles eu sunt alesi de mici si "instruiti" prin tehnici subtile, pentru a putea fi exploatati mai tarziu de viitorii profesionistii ..Necazul este ca acesti cobai n-au o viata personala, nu prea au libertate, adica drepturi civile scazute...Sunt practic, ca si formula de training, o institutie invechita, cinica, specifica regimurilor totalitare. EU AM VAZUT ASA CEVA PE STRAZILE BUCURESTIULUI SI VA INTREB: CE DEBILI MINTALI MAI MENTIN ACEST SISTEM INVECHIT, PRIN CARE OAMENI NEVINOVATI TREBUIE SA STEA LA DISPOZITIA ALTOR OAMENI, JURATI SI DATORI SA APERE ACEASTA NATIIUNE, NU S-O EXPLOATEZE


CAZUL 3. Se numea Hromei C. si facea parte din “generatia de aur” – “decreteii”. Ciudat , dar decretelul a fost omorat , nemaifiind protejat de decret.
Prin '88, fiind soldat in termen la o unitate militara din Moldova, soldatelul nostru este pus la dispozitia ofiterului de contrainformatii, impreuna cu altii, pentru a fi instruit in vederea participarii la o misiune. Obiectivul, pare-mi-se, parea sa fie un “cuib” , plasat undeva in afara orasului, bine pazit de indivizi in civil. Instruit si inarmat , impreuna cu ceilalti militari, inconjoara obiectivul. Are loc o mica lupta, in care indivizii sunt anihilati si obiectivul ocupat. Dintre militari, asijdea victime. Se descopera ca ceea ce pazeau erau arme cu luneta, din cele descoperite de catre armata in dotarea teroristilor, in timpul evenimentelor din decembrie '89.
Istoria nu se termina aici. Intors acasa in permisie si speriat de situatia in care fuse-se bagat, impartaseste si rudelor ceea ce se intamplase, in ciuda secretomaniei la care fuse-se fortat. Stia ca Armata nu avea cum sa-i garanteze siguranta, mai ales pe termen lung. Repet , se intampla inainte de Revolutie. Nu stiu daca mai conteaza participarea sa la Piata Universitatii, identificarea sa ca elemnt activ al zonei – unul dintre “golani”, etc.
Trec anii, omul nostru isi face familie – sotie, doi copii si o mica afacere, care isi arata greu roadele. Fortat sa strabata tara, ajunge frecvent in nordul tarii – un loc mai sigur pentru afacerea sa. .....Ajuns in Arad si cazat la un hotel, spre seara simte ca-i este rau. Isi da seama ca are probleme cu inima, chiar daca nu fuse-se bolnav in viata sa de asa ceva. Am uitat sa va spun ca era inalt pana la doi metri, fost inotator de performanta, volebalist si sanatos ca un bivol. Ajunge pana la receptie , unde apuca sa ceara ajutor. Cade instantaneu si intra intr-o criza care se vroia infarct in toata regula. Marturiile celor prezenti dezvaluie cu totul altceva. Faptul ca omul nostru , in plina criza, nu manifesta intru totul sindromul specific infarctului miocardic, ci convulsii ca ale unui epileptic, ca ale unuia care se lupta cu o forta nevazuta, spumele de la gura, etc. Autopsia , la care participa si cumnatul – ofiter de cariera, releva o anatomie catusi de putin specifica infarctului - o gaura cu diametrul unui glonte, cu marginile perfecte, in peretele inimii, dar fara penetratii exterioare. Ceva unic si pentru cariera chirurgului.
Din aceasta istorioara fiecare poate intelege ce vrea si cat il duce mintea. Eu prefer sa ma gandesc ca sunt unii care au un umor negru - le place sa-si programeze victimile. Revolutionari sau nu, acestia au ajuns precum condamntii la moarte din puscariile americane - isi asteapta cu anii condamnarea implacabila...O chestie cam specifica plaiurilor mioritice, de cand rusofonii au ajuns sa ne dicteze destinele.
Nici cumnatul – ofiter de cariera n-a scapat “neciufulit”, adica au incercat sa-l omoare. La o intersectie, aflat la volanul noii sale masini de serviciu, simte ca nu mai poate actiona pedala de frana , pentru a stopa la semnalizarea semaforului. Intra in plina viteza in intersectie, moment in care este luat in plin de o doamna. Noroc ca doamna avuse-se reflexe bune... Indeea este ca paralizia a putu fi recunoscuta de ofiter ca fiind una dictata din exterior, artificiala, rapida si brutala. Eu acum stau si intreb: ce face Armata Romana cu protectia cadrelor active sau in rezerva? Nu este capabila sa le asigure protectia si in viata civila?De ce ? Toate armatele tarilor civilizate reusesc . La noi de ce nu se poate ?


Eu am vazut si nu mai am probleme de acceptare. Cand acestia fileaza pentru a dobora pe cineva, incita permanent la violenta pe oricine doreste sa li se aserveasca in traiectoria obiectivului. Scopul este a vulnerabiliza prin agresivitate si , pentru ca nu vor sa riste , se folosesc de pielea altora, a oricarui "cetatean de bine", prea putin constient de riscuri.
Iata cum inca o data cei ce trebuiesc aparati sunt folositi pentru scopuri mizere.


Un alt caz despre cum o dau unii profesionisti ai serviciilor de informatii.

..se continua aici:
http://www.semperfidelis.ro/e107_plugins/forum/forum_viewtopic.php?12856.45