Externe

Macelul final. In zilele care au ramas pina la intrarea in vigoare a acordurilor Tsahal va ucide in greseli de tot felul inca o mie de civili palestinieni, lucratori la Crucea Rosie si angajati ONU.

La 2009-01-15 18:49:43, Anca2008 a scris:

> Macelul final. In zilele care au ramas pina la intrarea in vigoare a
> acordurilor Tsahal va ucide in greseli de tot felul inca o mie de
> civili palestinieni, lucratori la Crucea Rosie si angajati ONU.
>

Tu muiere,nu tie bine in Canada?
Atunci vino in Gaza si ajuta-i pe dulaii tai.
Israelul o sa va dschida ochii ce inseamna sa lupti impotriva cancerului extremismului Islamic.
Poate o sa vina vremea cand o sa-i multumiti ca s-a salvat civilizatia.

Succes la TV Toronto via Arabia.....

Voi sinteti ciuma pentru civilizatie, de voi trebuie sa scapam.

Cu toate ca m-am referit intotdeauna la copiii, femeile si batrinii, victime in Gaza, sionistii romani prefera sa ma asocieze cu barbatii...n-au decit, daca asta ii ajuta sa doarma noaptea, noi curve, ei purtatorii adevarului. Totusi singele celor ucisi striga din pamint precum singele lui Abel. Daca altcineva v-ar fi macelarit femeile si copii, la fel as fi strigat si pentru voi. Insa like it or not, voi sinteti macelarii care vreti sa impuneti 'civilizatia' voastra, adica a sclaviei mondiale.

La 2009-01-15 18:49:43, Anca2008 a scris:

Ce este isteria?
In limbaj curent, isteria este "criza de nervi" sau "scena" ce consta intr-o debordare pasionala, tipete, agitatie, miscari agresive, o furtuna care se termina adeseori cu un torent de lacrimi.
Isteria desemneaza de asemenea un anumit tip de personalitate si de relatie cu celalalt, care se manifesta prin dramatizare, exuberanta afectiva, limbaj colorat si exagerat, erotizare permanenta, seductie etc.
Deoarece acest tip de personalitate se intalneste foarte des la femeie in limbajul curent, termenul de isterie este o desemnare peiorativa a femininului, perceput ca excesiv, rau organizat, guvernat de sexual si afectiv. Se spune peiorativ ca femeia "gandeste cu mucoasele sale." Nu trebuie uitat ca termenul de isterie vine dintr-un cuvant grec ce desemneaza uterul.
Se mai vorbeste si despre nevroza isterica, cea studiata de Freud prin metoda psihanalitica, si care se manifesta prin diverse simptome si mai ales prin inversiunea afectelor. De exemplu, in cazul pacientei Dora o excitatie sexuala este resimtita nu ca dorinta, ci ca dezgust. Acest dezgust deplaseaza asupra gurii un conflict sexual genital. Poate sa fie de asemenea cazul unor simptome precum anorexia sau bulimia. Ceea ce pune accentul pe notiunea de conflict (sexual) si de exprimare simbolica.
De aceea femeile isterice erau inchise printre femeile nebune in cel mai mare ospiciu al Frantei, la Salpetriere, unde erau 3000 in secolul al XVII-lea si peste 4000 in secolul al XlX-lea. Aceste femei dezlantuite care inspirau teama si repulsie, erau nu numai inchise, ci si inlantuite iar un tablou de Fleury arata eliberarea lor de catre Pinel. Cand Charcot soseste in acest infern al femeilor in 1862, va crea o "catedra clinica de boli nervoase" si va avea marele merit de a diferentia isteria de epilepsie si de toate celelalte alienari mintale. Deci Charcot este cel ce a redescoperit isteria.

La 2009-01-15 19:17:52, Anca2008 a scris:

> Cu toate ca m-am referit intotdeauna la copiii, femeile si batrinii,
> victime in Gaza, sionistii romani prefera sa ma asocieze cu
> barbatii...n-au decit, daca asta ii ajuta sa doarma noaptea, noi
> curve, ei purtatorii adevarului. Totusi singele celor ucisi striga
> din pamint precum singele lui Abel. Daca altcineva v-ar fi macelarit
> femeile si copii, la fel as fi strigat si pentru voi. Insa like it or
> not, voi sinteti macelarii care vreti sa impuneti 'civilizatia'
> voastra, adica a sclaviei mondiale.


Isteria a sfidat dintotdeauna medicina si ordinea sociala si a provocat iritarea pentru ca atingea sexualul si ceea ce este cel mai dificil de acceptat, adica diferenta dintre sexe, pentru ca ea impune recunoasterea a ceea ce este cel mai greu de recunoscut: sexul feminin.
Istericele prin conversie provocau frica si repulsie pentru ca regizau intr-un teatru intern o lupta intre sexualul feminin si ordinea sociala sau medicala. Crizele de isterie s-au ivit adesea intr-un mediu social, familial sau religios inchis, in care orice practica sau exprimare a sexualitatii erau reprimate. Aceste femei «erau insuportabile, obscene, pentru ca se infatisau posedate prin simptomele lor, juisand si suferind in acelasi timp, exhiband un sex ce nu trebuia aratat, in acelasi timp rigide si reclamand juisarea, tot acest spectacol adresandu-se unor barbati sfidati intr-o miscare pe care Freud o va numi transfer. Si cum acesti barbati nu le raspundeau decat medical, ele nu erau intelese si ii faceau sa esueze. Ele erau "bestia neagra" (la bete noire), cum spune Freud (in franceza) in 1888, si aceasta le facea bine.
Aceasta bestie exista chiar in sensul propriu pentru toti acei exorcisti si medici. Termenul de isterie vine de la "uterus" si inca din antichitatea egipteana si greco-romana, ca si la Platon, uterul era un animal avid ce ratacea in interiorul corpului femeii in cautarea satisfacerii sexuale. Tratamentele impuse istericelor constau in atragerea spre in jos, prin fiimigatii parfumate ale vaginului si prin oferirea spre inhalare nazala a unor mirosuri fetide pentru a o impinge, alunga. De asemenea, li se ardea clitorisul pentru a stinge focul si li se cauterizau peretii vulvei. Se mergea deci in sensul alimentarii masochismului lor, dar in sensul represiei, iar aceste practici medicale erau comparabile cu cele ale exorcistilor. Atunci Freud ie-a propus un alt raspuns : in loc sa le priveasca, sa le excite exhibitionismul, el le-a ascultat si raspunsul sau a fost acela de a le ajuta sa elaboreze, prin mentalizare, marile cantitati de excitatii libidinale ce le invadau.
Freud apropie atitudinea de respingere narcisica, amestecata cu dispretul barbatului fata de femeie, de ostilitatea fata de strain, de rasism. in ultimele sale scrieri, el vorbeste despre un obstacol in tratament, de o "stanca" care este refuzul femininului la ambele sexe. Este vorba de un feminin refuzat pentru ca este asimilat in psihism cu castrarea si pentru ca scapa ordinii controlului anal. Isteria simptomatica este o maladie a femininului refuzat.

La 2009-01-15 18:58:31, .Sobru. a scris:

> Voi sinteti ciuma pentru civilizatie, de voi trebuie sa scapam.


Frustrarea desemneaza doua fenomene: fie impiedicarea cuiva sa-si realizeze un drept sau o dorinta, fie starea psihica ce rezulta din acest blocaj. Prin bariera se intelege un obstacol care este recunoscut si este trait ca atare de persoana respectiva. Exista bariere subiective (tin de persoana frustrata) si obiective. De asemenea, ele pot avea un caracter permanent (de exemplu, vederea mai slaba) sau temporar. Reactiile fata de bariere ar fi :

1. Eliminarea barierei. Cand o furtuna ma impiedica sa ajung la un concert, iau un taxi cu ajutorul caruia ajung la timp. Desigur exista si solutii mai complicate.

2. Ocolirea obstacolului. Un functionar ar vrea sa avanseze intr-un post mai bine platit, insa, in institutia sa, are un coleg mai bun. Atunci se transfera la alta intreprindere, unde nu exista un rival potential.

3. Reactii compensatorii. Sunt insa multe cazuri cand nu este posibila nici eliminarea, nici ocolirea barierei. Atunci, uneori, apare:

a. Substituirea motivului, cum e cazul unui student indragostit de o colega care se marita cu altcineva. Aceasta frustrare puternica il face pe tanar sa-si inzeceasca eforturile profesionale si sa devina o personalitate in domeniul sau. Daca iubirea sa ar fi fost satisfacuta, probabil ca nu ar fi ajuns la o asemenea performanta. A. Adler a subliniat acest gen de reactii: oamenii care au o inferioritate vadita tind sa si-o compenseze, cautand sa-i domine pe ceilalti intr-un domeniu sau altul.
b. In alte cazuri se substituie obiectul reactiei. Seful de serviciu admonesteaza un functionar marunt (fara a fi vinovat). Acesta se infurie, dar nu indrazneste sa reactioneze. Intors acasa, pornind de la o vina imaginara, isi descarca nervii pe sotie si pe copii.


4. Reactii de aparare a eului. Termenul a fost creat de S. Freud.

a. Refularea este actul prin care negam complet un conflict si motivul sau principal. In practica psihanalizei se cunosc multe asemenea cazuri: o femeie vine la medic din cauza unor tulburari (ticuri, obsesii). Povestindu-si viata, rezulta ca nu a avut nici un fel de viata sexuala, ea negand existenta unor trebuinte de ordin senzual, erotic. Psihanalistul, cu mult tact, reuseste sa o convinga sa se casatoreasca. Dupa aceea, toate tulburarile nevrotice au disparut.
b. Compensarea prin fantezie. Cand cineva are insuccese repetate sau se loveste de bariere insurmontabile, se consoleaza oarecum in visare. Violonistul ratat viseaza ca da concerte de mare succes. Faptul devine periculos cand e insotit de consumul de alcool sau de droguri.
c. Identificarea. Adultul care a dorit in tinerete sa studieze medicina si nu a reusit, se identifica cu fiul sau si face toate eforturile pentru ca acesta sa realizeze cariera visata de el.
d. Proiectia. Cand e vorba de o bariera subiectiva, deficienta este uneori atribuita altuia, proiectata asupra lui, astfel incit sa i-o poata reprosa. Mincinosul care si-a indepartat prietenii ii acuza pe ceilalti de nesinceritate.
e. Rationalizarea este un mod de gandire eronat, in sensul atribuirii de motive superioare unei conduite reprobabile. Un membru al unui partid nazist isi denunta fratele de a fi inlesnit fuga unui evreu. El o face cu convingerea ca a contribuit la triumful cauzei, cand, in fond, la baza a stat ura impotriva fratelui (preferat de parinti).
f. Atitudinea reactionala o constatam atunci cand cineva, impiedicat sa-si realizeze o dorinta, actioneaza intr-un sens contrar ei. Cand mama ii interzice baiatului sa mearga la cinema, el se infurie si incepe sa invete.


Stresul se refera atat la situatia, factorul care ameninta pe cineva, cat si la starea fizica si psihica ce rezulta. Conflictele se nasc atunci cand, simultan, apar mai multe tendinte in relatie cu diferite alternative si cand intensitatea lor e relativ egala. K. Lewin a descris trei tipuri de conflicte posibile: