Externe

au ajuns la fundul problemei. Nu se puteau recupera banii fostilor dictatori pe care acum tarile industrializate ii cer fostelor tari comuniste sub diverse pretexte: restituiri, repartatii, retrocedari, etc. Numai pamintul o sa-i sature de lacomie.
Ceea ce inca nu pot sa inteleg este cum de romanii, baieti destepti alminteri, au pus botul la retrocedari. In primul si-n primul rind, intre cei ce au avut mosii si proprietati inainte de comunisti multi nici nu erau romani.. In al doilea rind, ceea ce s-a confiscat acum o jumatate de secol, s-a cheltuit de multa vreme. Nu inteleg cum de au accepta unii sa indatoreze o tara intreaga pentru a face dreptate URMASILOR nedreptatitilor si care oricum nu mai au nici o treaba cu Romania. Bineinteles ca isi vor proprietatile inapoi, le vind apoi la pret de specula sau primesc echivalentul in bani, oricum ai lua-o sint bani nemeritati, cazuti din cer. Toate razboaiele si toate schimbarile de regim au creat nedreptati dar viata a mers inainte, insa in secolul douazeci a fost pentru prima data in istorie cind s-au oferit reparatii. Oare de ce? I-au despagubit americanii pe japonezi dupa ce au distrus Hiroshima si Nagasaki? Sau Franta pe urmasii casei regale franceze dupa revolutie? As zice ca nu. Ironia soartei face ca dupa ce romanii au indurat cincizeci de ani de comunism, in loc sa fie ei ajutati de cei care au belferit-o in timpul acesta, si care sint vinovatii morali de existenta acestui sistem represiv, sa fie scosi ca buni de plata. Adica si batuti si .... si cu banii luati. Chiar daca au fost nedreptati in trecut, acestea nu se pot repara prin nedreptati inca si mai mari. Insasi ideea de reparatii materiale este obscena. De cind banii pot sa aline durerile si sa compenseze moartea? De cind banii restabilesc dreptatea? Raspunsul nu e foarte greu de aflat. Si, ca sa, vorba americanului, 'add insult to injury' tot 'cavalerii libertatii si dreptatii' vin apoi sa ne 'ajute' sa iesim din rahatul pe care ni l-au creat impunindu-ne sa luam imprumuturi de la ei..... si din dobinzile carora ei o sa traiasca mult si bine fara sa miste un deget.